calin andra photoart

M-am decis să ...vlog

Calin AndraComment
CALI6151.jpg

M-am decis să reiau activitatea pe canalul meu de youtube. După nouă luni de pauză, am ajuns la concluzia că vreau să revin pe youtube, recent am primit câteva mesaje de la abonați care m-au întrebat de ce nu mai postez nimic...nu știu de ce, cred că din comoditate, sau poate am fost prea prins cu alte proiecte și am neglijat chestia asta. Ideea este că dacă revin, vreau să fac altceva, tot am stat și m-am gândit că ar fi ok să trec pe un format de vlog, să transform studioul într-un spațiu în care să pot face acest lucru, nu va fi ușor pentru că nu prea mă pricep, nu știu de unde să încep și nici ce echipamente îmi trebuie, dar pe parcurs sper să le dau de capăt. Până când îmi voi face curaj să încep aș vrea să știu ce ar fi interesant de discutat, motiv pentru care aș vrea să completați chestionarul care urmează. Mulțumesc.

Despre ce doriți să vorbesc pe canalul youtube
Postrocesare Adobe Lightroom/Photoshop
Tehnică fotografică
Echipamente/review/unboxing
Artă fotografică, discuții generale
build quizzes

Marius și Cristina

Calin AndraComment

Pe Cristina o cunosc de când era de-o șchioapă, fiind nepoata soției mele, iar pe Marius l-am cunoscut cu ocazia unei filmări pentru formația lui. Pe vremea aceea nu mă gândeam că o să am onoarea și plăcerea de a le fi alături în acestă frumoasă zi a vieții lor în calitate de fotograf, dar cum mie la nuntă îmi stă cel mai bine în spatele aparatului de fotografiat am fost nespus de bucuros să accept această provocare și să surprind în fotografie emoțiile și frumusețea lor . Nunta lor a fost la fel de frumoasă precum povestea lor, o minunată zi de octombrie în care cei dragi le-au fost alături, a fost o zi frumoasă alături de prieteni și rude cu care am petrecut până în zori. 

Mood de toamnă

Calin AndraComment

Tare îmi este teamă că va trece toamna fără să apuc să fac câteva portrete. M-am aglomerat mai mult decât este cazul cu câteva evenimente și nu am apucat să aloc ceva timp pentru mine așa că mă bucur de fotografii pe care le fac printre picături alături de alții. În urmă cu câteva zile, la un training one to one, am cunoscut-o pe Simina și m-am bucurat să-i fac câteva fotografii, am prins un apus frumos pe Ghioroc și m-am gândit să-l împart cu voi. Rețetă simplă, Fujifilm X-T10, 56mm f/1,2 și o lumină naturală bună.

Rock Hard, Ride Free

PortraitsCalin AndraComment

Ca fotograf și în mod special ca fotograf de portret, caut modele noi, dincolo de banal, de obișnuit, lucruri și persoane care să îmi aducă inspirație și suficientă motivație pentru a apăsa pe buton. În urmă cu ceva timp, am pus un anunț pe pagina mea de facebook, în care am dat sfoară-n țară că sunt în căutare de persoane dispuse să-mi fie model, în special persoane care au ceva special, persoane cu caracter puternic, carismă, care nu se mulțumesc să fie ”un ins în mulțime”. Prin recomandarea unei cunoștințe am ajuns să o cunosc pe Ingrid, pasionată de motoare, tatuaje și muzica rock. Am reușit în final să facem o mică ședință foto, din care am ales câteva fotografii pentru blog. Oferta mea rămâne deschisă în continuare pentru cine vrea să-mi fie model.

Adrian și Alecsandra

Calin Andra2 Comments

Pe Adrian l-am cunoscut acum mai bine de 10 ani, într-un studio de televiziune, era moderator al unei emisiuni TV, iar eu eram invitatul lui. Despre ce dorea Adrian să vorbim atunci?  Despre fotografie desigur și sunt absolut convins că atunci nu se gândea că peste ani, eu voi fi fotograful celei  mai minunate zi din viața lui. Cu câteva luni în urmă, când m-a întrebat dacă vreau să fiu alături de el și de frumoasa lui soție Alecsandra, să surprind în imaginii iubirea și dragostea lor, nu am avut cum să-l refuz, fiind  pe cât de onorat pe atât de bucuros să iau parte la această frumoasă nuntă. Cu toate că drumurile lor și pregătirea în cel mai mic detaliu al nunții au pus puțin în dificultate rolul meu de fotograf, am reușit să fiu alături de ei câteva ore pentru un Save the date, iar după nuntă, timp de două zile ploioase să-i alerg pe străzile din Viena. Dar cum iubirea dintre un stomatolog și un farmacist este leac până și pentru capriciile timpului și vremii, pot spune că am petrecut clipe frumoase alături de ei, fotografiind și imortalizând frumusețea lor în speranța că imaginile mele să le facă plăcere peste ani. Casă de piatră și iubire nemărginită, Adrian și Alecsandra! 

RAW vs JPEG sau marea confruntare a fotografilor

Calin AndraComment

S-au scris kilometri pe această temă, internetul fiind plin de argumente pro și contra fiecărei metode dar mă găsesc și eu să vin cu câteva concluzii și să umflu rândul celor care cad în polemică când vine vorba despre editarea diferitelor formate de imagine. Adepții formatului RAW vin cu argumentul că softul de procesare este laboratorul digital, unde RAW-ul este procesat și gâdilat până la obținerea unor rezultate foarte bune, iar puriștii fotografiei vor argumenta că fotografia trebuie făcută cât mai bine din cameră, editarea fiind atribuția unor persoane care nu au mare lucru în comun cu aparatul de fotografiat, fiind mai apropiați de tableta grafică și monitor. Eu cred că adevărul este undeva pe la mijloc. Multă lume din comoditate sau din lipsă de încredere fotografiază RAW, asta pentru că fișierul permite o corectare masivă a expunerii și culorilor, atenția și abilitățile fotografului nefiind foarte importante în procesul obținerii unei imagini de calitate. Trebuie să recunosc că și eu am fost un adept al fotografierii în format RAW până am trecut la un aparat mirrorless. În cazul aparatului meu, culorile oferite de procesorul camerei sunt atât de bune, cu o notă personală și o mare finețe a detaliilor încât este destul de greu să te apropii de același rezultat folosind un soft de procesare, utilizarea formatului RAW nefiind parcă cea mai bună soluție în acest caz. Timp de 2 ani am fotografiat RAW+JPEG, în multe cazuri formatul RAW fiind pentru backup. 

Săptămâna trecută, un talentat make up artist,  Alexandra m-a rugat să-i fac câteva fotografii în genul street style pentru un proiect personal și am decis să folosesc pentru fotografii formatul jpeg, fără RAW de backup, dar cu puțin mai multă atenție la setările din aparat. Setupul a fost un Fujifilm X-T10, iar ca obiective am folosit un Carl Zeiss Touit 32mm f/1,8 și un Fujinon XF 56mm f/1,2. Am ales să fotografiez cu simularea de film Classic Chrome, iar pentru fotografiile alb/negru am optat pentru Monochrome cu filtru verde, care oferă tonuri frumoase în redarea tenului. Lumina naturală, fără blitzuri și alte complicații, gama dinamica mare a aparatului reușind să reproducă contrastele exact așa cum mi-am dorit. Iată câteva fotografii realizate la sesiunea respectivă, cu foarte mici ajustări făcute în Adobe Lightroom.

Turistul, baba și sfinxul

Calin AndraComment
CALI8497-Edit.jpg

Reîntors după o tură pe Valea Prahovei mi-am propus să scriu câteva impresii pe blog, care să reflecte unele idei cu care am rămas în urma acestei ieșiri. Așa cum fac de obicei, voi începe cu ce m-a deranjat cel mai mult și aici aș aminti lipsa de organizare și de responsabilizare a autorităților pentru a oferi turistului aflat în concediu o experiență cât mai plăcută. Acuma este clar că România este undeva la grădiniță, grupa pregătitoare, în ceea ce privește acest business al turismului, dar ar fi bine să învățăm cât mai rapid lecția de la cei cu experiență în domeniu. Prima experiență neplăcută am avut-o la urcarea cu telecabina dinspre Bușteni la Babele, eu când am trecut pe acolo coada era de aproximativ patru ore, iar costul transportului dus întors este de 70 lei/persoană. Deci urma să las 50 de euro plus un pachet de nervi așa că am zis pass. Înclin să cred că veniturile din transportul cu telecabina sunt substanțiale, dar nimeni nu i-a inițiativa să ofere o instalație mai performantă care să poată asigura un transfer mai mare de persoane, existând riscul de a rămâne sus pe platou dacă îți vine rândul pe la ora 12 și vrei să faci în aceeași zi și Crucea Eroilor . Așa că ne-am mobilizat și am ales varianta bărbătească. Am urcat dinspre Piatra arsă, pe jos până pe platou. Sus pe platou, găsești mitocănia turistului și a micului întreprinzător chitit să îți mai scoată niște bani din buzunar. Înțeleg faptul că fiecare vrea să posteze pe social media poze cu Babele, Sfinxul etc. da nu văd nici un motiv pentru care să călărești formațiunile, oricum se deteriorează natural și fără ajutorul oamenilor. Chiar îți trebuie noroc să poți face o fotografie fără persoane care se cațără pe Sfinx și din nefericire eu nu am avut norocul acesta. M-am bucurat să pot face măcar atât, probabil la următoarea vizită va fi înconjurat de grilaje precum Babele. Nu mai zic de gunoaiele rămase în urmă. Desigur ca alternative pentru telecabină se găsesc tot felul de întreprinzători particulari care oferă ”servici de turism și transport” mai mult sau mai puțin licențiate, cel puțin așa am concluzionat eu când am trecut eu pe acolo deoarece erau panicați de prezența unor agenți ANAF. 

CALI8475.jpg

Sus pe platou era o tanti fotograf, însoțită de un cățel Saint Bernard, plictisit și leșinat de la căldură, care încercau să-și vândă serviciile turiștilor. Cățelul clar nu era în formă maximă, dar când fiimiu a vrut să-l mângâie din compasiune tipa pe un ton suficient de sarcastic a zis că nu e voie pentru că nu este din pluș. Grozav, dacă scoti bani de o poză, brusc devenea cel mai cute pluș. Din peisaj nu lipseau nici vânzătorii de porumb fiert și suveniruri, în final toată atmosfera semănând cu un bâlci de sezon. Speram să găsesc altceva acolo sus, să pot să-i dovedesc fiului meu că și România e frumoasă, că avem potențial că nu doar ”afară” este frumos și interesant. Nu am putut să fac asta, nu în fața a ceea ce am văzut acolo.

CALI8513.jpg

Cu toate acestea știu că avem potențial, știu că nu am fost la momentul potrivit acolo, de aceea eu personal o să mai merg, poate în toamnă târziu să fac o tură foto pe acolo, cu dormit la cabană, multe poze de peisaj, poate ceva astrofotografie. Știu că dacă îmi găsesc ortaci o să mai ies acolo, dar ca simplu turist...nu prea cred.

Trenul de noapte

Calin AndraComment

Să fie oare posibil să evoluăm? 

upload.jpg

Mereu mi-a plăcut să călătoresc cu trenul.  Fiind prea comod să stau la volan iar șofatul nefiind una din plăcerile  mele,  practic nu prea aveam alternative decât trenul. Partea proastă în toată povestea asta este că trenul în mioritica noastră țară înseamnă mizerie, gunoi, mirosuri dubioase și alte neplăceri. De ceva vreme umblă vorba în târg că lucrurile se schimbă dacă mergi cu trenul Astra Transcarpatic. Mânat de curiozitate și de nevoia de a călători,  am decis să iau acest tren, să optez pentru un drum de noapte cu el până la Bușteni. Nu sunt un pretențios de felul meu și fiind trei persoane, am optat pentru cuseta cu 4 paturi. Cum  am studiat oferta celor de la CFR înainte , prețul plătit de mine fiind egal cu cel de clasa a doua la CFR, în situația în care acolo te riști să faci icter până la destinație acest tren a venit ca soluția perfectă . Acuma știu că poate sună a laudă,  dar trenul acesta m-a făcut să mă simt mândru ca sunt arădean,  pentru că este făcut la mine în oraș, pentru că reprezintă un început de normalitate, pentru că pot călători omenește. Nu mă dau pe spate pentru că am wifi, nici pentru o apă sau cafea incluse în preț, în schimb mă bucur pentru că oamenii sunt civilizați, pentru că îți zâmbesc și se străduiesc să te facă să te simți bine. Până acum, alegerile mele au fost bune. Noapte bună! 

Am decis să călătoresc ”light”

Calin AndraComment

De cele mai multe ori când plecăm într-o vacanță, ne place să facem fotografii, să venim acasă cu cât mai multe fotografii bune pe card, motiv pentru care mulți pasionați de fotografie ridică ștacheta și se împovărează cu câteva kilograme de echipament, în speranța că un dSLR, cu câteva obiective vor sta la baza succesului în capturarea unor amintiri grozave. De când am trecut la sistemul Fujifilm, unul dintre beneficiile sistemului a simțit-o spatele meu. Rucsacul zace în dulap, neutilizat de vreo doi ani. Chiar mă gândeam să-l scot la vânzare, să se bucure cineva de el. Pentru vacanța care urmează, am decis să nu duc cu mine mult echipament, dar ceea ce duc să îmi poată asigura necesarul pentru realizarea unor fotografii decente, pe care să le pot folosii ulterior. Hai să vedem ce alegeri am făcut. Ca geantă am ales una dintre preferatele mele, o geantă ieftină, trainică, care a găzduit de-a lungul timpului toate aparatele mele. Este o geantă Lowepro Event Messenger 150, am cumpărat-o la un preț mai mult decât decent, cam 150-200 de lei. Nu știu dacă se mai găsește pe piață dar o recomand cu căldură celor ce au nevoie să transporte un aparat și minim 3 obiective. Poate acomoda cu ușurință un dSLR full frame cu un 24-70, 70-200 si încă un obiectiv sau un blitz. Are și un compartiment dedicat pentru transportul unei tablete de până la 10 inch, deosebit de util și care datorită unui perete despărțitor foarte solid protejează bine tableta. Pentru mine, va transporta un Fuji X-T10, obiectivele Fujinon XF 18-55 f/2,8-4, Fujinon XF 55-200 f/3,5-4,8, un Carl Zeiss Touit 32mm f/1,8, două baterii, un inel de macro Fujifilm  MXCE 11, o tabletă LG GPad de 8,3 inch. Pentru că nu intenționez să mă deplasez tot timpul cu trepiedul după mine, am pus în geantă un mini trepied telescopic și un selfie stick/trepied Huawei AF14 pentru că intenționez să folosesc telefonul Huawei P10 lite pentru filmare și chiar fotografie. Despre trepiedul principal pot să spun că este preferatul meu, un trepied extrem de bine gândit și construit. Este un MeFoto Roadtrip, poate cel mai compact și stabil trepied pe care l-am avut sau testat. De curiozitate, geanta cu toate puse în ea, are 3,14 kg, o greutate mai mult decât decentă dacă stau și mă gândesc că acopăr o focală între 27-300 mm echivalentă full frame. Alte accesorii pe care le voi lua cu mine sunt două filtre, unul de polarizare Hoya Fusion și un Neutral Density Variabil Hoya NDX 3-400 în caz că mă apucă să fac expuneri lungi. Cardurile pe care le voi duce cu mine sunt două SanDiskuri Extreme Pro de 64 Gb. Întrucât am decis ca în perioada vacanței să postez fotografii în fiecare zi, stați aproape și urmăriți-mă pe platformele social media.

Horea și Cătălina

Calin AndraComment

Nu știu cum să încep această poveste, vorbind despre frumusețea unui cuplu tânăr și povestea lor sau despre experiența mea avută ca fotograf la nunta lor. Ce pot să spun este că fotografia de eveniment nu este preocuparea mea principală, activitatea mea ca fotograf de nuntă fiind limitată la 6-7 evenimente/an, dar atunci când particip ca fotograf la o nuntă îmi place să mă implic, să empatizez cu ei și în același timp să am libertate de mișcare. La nunta lor mi-a plăcut că am avut posibilitatea să folosesc ce echipament am vrut, nefiind privit cu suspiciune când am scos din geantă Fujifilm-ul ( un dSLR își găsise loc și el pe acolo în caz de...) și pot să spun că fiind prima nuntă trasă ca fotograf principal cu Fuji, experiența a fost wow. Despre ei și nunta lor, tot ce pot să spune este că a fost una frumoasă, sper că așa cum și-au dorit să fie, mi-a făcut plăcere să lucrez cu ei deja fiind cu gândul focusat la sedința foto after wedding, ca să nu folosesc alt termen. De când am schimbat sistemul folosit vreme de 12 ani pe Fuji, echipamentul în sine te îndeamnă să mergi în două direcții: documentare și portret. Asta simt eu și ca mine mulți alții. Portretul fiind genul de fotografie pe care îl practic preponderent m-a împins la câteva scenarii dar am încercat și o abordare mai documentară pentru unele momente, mergând practic pe un mix între cele două genuri. Acum trebuie să recunosc că îmi fac anumite planuri pentru viitor, mă simt oarecum motivat să reîncep cu fotografia de eveniment, dar despre toate acestea poate voi scrie în viitor. Până atunci nu aș vrea să închei fără a le ura încă odată ca toată iubirea din lume la ei să fie, să fie fericiți și sănătoși alături de cei dragi.

Ce cameră să îmi cumpăr?

Calin AndraComment
CALI5779-Edit.jpg

Îmi aduc aminte anii trecuți, mai exact prin anii 90, când nu se putea să pleci în concediu și să nu bagi în bagaj câteva role de film și o cameră. Era bine să ai la tine o cameră portabilă, ușor de folosit, să poată fi utilizată de vecinul de pătură la plajă sau de baciul care își mâna oile pe potecile munților că deh, pe vremea aia lumea trăia și era fericită fără selfy.  Azi stau și privesc retrospectiv, îmi dau seama că, cu ajutorul unor camere de plastic, cu o lentilă ieftină și câteva role de film am captat cele mai importante momente din viața mea, imagini cu soția mea, copilul meu, imagini pentru care nu a contat rezoluția sau performanțele în lumină scăzută pentru că sunt imagini cu noi, despre momentele importante pentru mine, imagini pe care le revăd într-un format 10 X 15 mai cu plăcere și mai des decât pe cele care ocupă câțiva TB pe hard disk-urile calculatorului. Azi la 20 de ani distanță stau și mă gândesc dacă echipamentul pe care îl am a meritat investiția. Stau și mă gândesc dacă cu adevărat avem nevoie de echipament extrem de performant pentru a capta amintiri. Îmi câștig existența ca fotograf, conștientizez că datorită echipamentului scump, pot oferii imagini tehnic mai calitative și mie îmi este mai ușor în munca mea, dar oamenii au tot timpul nevoie de aceste imagini? Cât de mult sunt ei reprezentați de performanța la ISO 6400 sau diafragme deschise precum gâtlejul unui băutor profesionist de bere. Sunt aceste cifre amintiri pentru ei? Probabil fotografiile făcute de ei mâine cu telefonul pe plajă, fericiți, iubindu-și copii, vor fi mai apreciate de ei peste ani decât niște cifre și specificații tehnice. Mulți cunoscuți apelează la mine și îmi cer sfatul atunci când vine vorba despre achiziția unui aparat de fotografiat. Primul lucru pe care îi întreb, este la ce le trebuie și ce buget au. Este foarte important să facem alegeri în funcție de necesități. Nu vrei să mergi în concediu cu un rucsac în care să pui un dSLR mare, cu teleobiective grele, flashuri și alte accesorii. poate o cameră bridge sau mirrorless cu un obiectiv all around ar fi o alegere mai potrivită dacă ești un fotograf pasionat și vrei imagini mai calitative asupra cărora să deții control total. Totuși pentru majoritatea oamenilor telefonul poate devenii ce a fost pentru mine acea cameră Konica, iar acest lucru se regăsește în statisticile care privesc vânzarea de aparate de fotografiat.

sursa: diyphotography.net

sursa: diyphotography.net

Spre exemplu vânzările de aparate dSLR/mirrorless au scăzut la jumătate din anul 2012 până în 2016, iar vânzările de camere bridge/compacte din 2010 au scăzut de 10 ori. Toate acestea pentru că evoluția telefoanelor și a aplicațiilor mobile au cucerit piața, ideea de click and share a distrus o industrie de miliarde de dolari dar în același timp a făcut loc pe piață altei industrii. Ce va urma este destul de greu de preconizat, fotografii cred că ar trebuii să se poată adapta noilor cerințe ale acestei piețe, să evolueze odată cu piața și cu clienții, iar dacă vor să își facă achiziții eu le recomand să aleagă în primul rând cu sufletul, să aleagă un aparat care să le facă plăcere să-l folosesc, care să-i determine să-l folosească, dar să nu uite că valoarea emoțională a amintirilor depinde de conținut și nu de echipament.

Încerc să-mi susțin afirmațiile prin faptul că deșii industria producătorilor de echipamente foto este în regres, din motive multiple pe care probabil le voi scrie cu altă ocazie, s-a raportat că în anul 2016 s-au făcut peste 1 trilion de fotografii, din care 13,4% s-au făcut cu aparate de fotografiat, 81,3% cu telefoane mobile iar diferența de 5,3% cu tablete. Sursa http: http://mylio.com/true-stories/tech-today/how-many-digital-photos-will-be-taken-2017-repost

Nevoia de schimbare

Calin AndraComment

De-a lungul timpului am făcut tot felul de fotografii, de la peisaj, macro, portret, fotografie de eveniment, jurnalism până la fotografie comercială și de produs. Am avut ocazia să fiu trainer pentru câțiva fotografi, să împărtășesc cu lumea din experiențele și trăirile mele prin intermediul fotografiilor pe care le-am făcut. Cu toate acestea, azi am un sentiment de nemulțumire, de neîmplinire. Dacă cineva m-ar pune să mă descriu ca fotograf, aș spune despre mine că sunt mai mult un fotograf tehnic, asta probabil datorită faptului că mi-a plăcut mereu tehnica și echipamentul fotografic, mi-a plăcut mereu să fiu corect, să fiu cum se zice: ca la carte. De curând, adică de vreo doi ani, am ajuns la concluzia că a fi tehnic poate fi un mare defect, gândirea și analiza în fotografie putând fi un adevărat zid în jurul creativității și a libertății de exprimare. La fel editarea unei fotografii, în încercarea de a atinge perfecțiunea unui chip sau peisaj, poate distruge tot ce înseamnă frumusețea lor naturală, poate distruge o poveste. Este ca și cum ai asculta o poezie recitată de un robot telefonic.  Îmi aduc aminte că în anul 2003 mi-am cumpărat primul aparat de fotografiat digital, un Canon. Am fost tare încântat de el, părea ceva nemaipomenit cu cei 3,2 mega pixeli, unealta perfectă pentru a face primii pași în universul digital. Eram atât de pasionat încât îl aveam mereu asupra mea. Am și acum pe un hard drive câteva fotografii făcute cu el care îmi sunt în continuare tare dragi. La fel și fotografiile făcute cu un Panasonic FZ 20, și cu Nikon D 80.  Apoi cred că a venit schimbarea, momentul în care tehnica a eclipsat pasiunea, am trecut pe aparate mai performante, full frame, mi-am cumpărat obiective, blitzuri, lumini de tot felul, geluri, modificatori de lumină, eram disperat să-mi creez propriul univers, să modelez totul după gustul și plăcerea mea. Dacă cerul nu era perfect, îl făceam eu, dacă pe portret era un rid în plus, bisturiul digital rezolva totul. Cu toate aceste, în continuare sunt nemulțumit, dar de curând am început să îmi reevaluez scara de valori a fotografiei. Primul lucru la care am renunțat, este atenția pe care o dau criticilor venite de la fotografi. În primul rând nu fac fotografie pentru fotografi, fac pentru mine și pentru clienții mei. Așa că nu mai mă deranjează o fotografie ușor neclară, nu mai mă deranjează o compoziție dezechilibrată și nici o încadratură atipică. Nu vreau să zic că este bine, dar vreau să mă concentrez pe emoții, pe momente, pe simțuri, pe trăiri, pe atitudine, pe imperfecțiune, pe frumusețea aia care vine din interiorul fiecărei ființe, pe gesturi, pe poveste. Vor fi schimbări, presimt asta, acolo unde lucrez pentru client, voi menține standardul impus de client, dar în ceea ce mă privește pe mine...simt că se vor schimba unele lucruri. 

IR 33 Cetatea Aradului

Calin AndraComment

Cum spuneam la începutul anului, unul dintre proiectele mele personale pe care le fac în cursul acestui an va fi făcut alături de o asociație nonprofit. Astfel am dat peste asociația IR 33 Cetatea Aradului, niște băieți pasionați de istorie și de tradițiile militare din zona noastră. Având la dispoziție o locație care se potrivește cu ideea proiectului, aceasta fiind Castelul Konopi, într-o duminică ne-am organizat să facem fotografiile. Asta a ieșit.

IR 33 - Cetatea Aradului

Irenne a story of war and passion

Simple idei și baliverneCalin Andra1 Comment

Proiectul Irenne mi-a încolțit în minte în urmă cu ceva timp când am văzut piesa de teatru dans Irenne, produsă de prietenul meu Onoriu Felea. O poveste bazată pe personaje reale, un aviator german și o fată frumoasă de pe meleagurile noastre, poveste care poate cu ușurință să devină subiect pentru aparatul de fotografiat în zilele noastre. Cu toate că am apelat la prieteni pentru a-mi servii drept modele și nu la actori profesioniști (Alex fiind protagonist în piesa de teatru dar nu este un actor profesionist), pot să spun că s-au implicat și au reușit să intre în roluri, ajutându-mă mult în încercarea mea de a crea o atmosferă credibilă. Dacă au mai fost nepotriviri este de înțeles, toți mai avem de învățat, dar cum aceste proiecte sunt destinate dezvoltării personale sper că pentru toată lumea a fost benefică această colaborare. Alături de Andreea Bolohan și Alexandru Urdaș, i-am avut alături de mine pe: Vali Cioban care s-a ocupat de vestimentație, coafura a fost realizată de Ali Sara, hairstylist la Beauty Line Professional, iar de machiaj s-a ocupat Iasmina Poptean. Le mulțumesc tuturor pentru implicare.

Irenne

Fashion cu Fujifilm X-T10

Simple idei și baliverneCalin AndraComment
Fashion

De aproape doi ani am schimbat sistemul foto Nikon pe Fujifilm. Am mai scris despre asta aici pe blog, despre motivele care au dus la acest lucru și despre cât de bine ne împăcăm. Pe zi ce trece cu toate că aparatul deja a fost înlocuit cu modelul din generația mai nouă X-T20, pe mine continuă să mă uimească cât de bun poate să fie și cât de polivalent și flexibil. La ultimul shooting pentru unul dintre clienții mei, m-am ambiționat să-i testez posibilitățile și limitările atunci când vine vorba despre fotografia de modă. Așa că am plecat la ședința foto cu un setup basic, format din Fujifilm X-T10, Fujinon XF 56mm f/1,2, XF 18-55 f/2,8-4 și Carl Zeiss Touit 32 mm f/1,8. Deoarece știam că voi avea de fotografiat atât în interior cât și afară, pentru setup-ul luminii am decis să folosesc un blitz Cactus RF 60, comandat de un trigger V6 și ceva umbrele. Pentru interior am dorit să merg pe lumină continuă, așa că am dus o lampă Youngnuo YN216. Nu vreau să pară că fac reclamă, nu iau nimic de la Fuji, ei probabil nici nu știu că exist, de aceea nici nu voi trage o concluzie, las imaginile să le apreciați și să tragă fiecare pentru el concluzia.

Home Studio Photography

Simple idei și baliverneCalin AndraComment
HOME STUDIO PHOTOART

Ca orice fotograf, mi-am dorit un spațiu în care să pot experimenta dincolo de banal, unde să pot controla în întregime fotografia. Așa am luat decizia de a transforma un spațiu pe care-l dețin în studio, un home studio. Nu este mare, dar este al meu și pot lucra în el așa cum îmi doresc. Cu siguranță nu va fi businessul vieții mele dar îmi oferă posibilități de perfecționare și experimentare ceea ce deja constituie un mare câștig. Primele încercări le-am făcut alături de Oana, pe care am cunoscut-o la un concurs unde eram fotograf oficial și a avut bunăvoința să-mi fi model. Mulțumesc Oana pentru răbdare și te mai aștept la studio. Pentru cei care doresc fotografie de studio, vă aștept din 27 aprilie.

Fiecare cu primăvara lui

Simple idei și baliverneCalin AndraComment

 

Azi dimineață în timp ce stăteam cu o cafea în față, am citit câteva rânduri scrise de un fost coleg, jurnalist de primă mână și mă gândeam cât de frumos poate fi să ai harul de a te exprima prin cuvinte, să reușești să transmiți ceea ce simți și vezi celor care au răbdarea de a citi rândurile scrise de tine. Mi-ar place și mie să pot face asta, mereu mi-am dorit să pot scrie așa, să am un blog care să fie citit, dar nu pot. De aceea încerc să transmit ce nu pot prin cuvinte, prin imagini. Deci, fiecare cu primăvara lui.

Convenția WeddingStaff 17-18 martie

Simple idei și baliverneCalin Andra1 Comment

Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, am ales să-mi petrec ziua de naștere departe de ai mei, oferindu-mi drept cadou cu puțin egoism o escapadă de 2 zile în Timișoara. A treia zi, fiind workshopul lui Adam Alex am dat skip, locurile fiind limitate, dar m-am bucurat că am reușit să-i fac o fotografie pe care să o folosesc pe acest post. Știam că mă voi confrunta cu zeci de mesaje și telefoane de ”La mulți ani” trimise de prietenii mei (cărora le mulțumesc și pe această cale) dar mi-am asumat să-mi pun telefonul pe silence și să dau curs faptului că am câștigat un loc la Convenția Fotografilor de Nuntă oferit de Daniel Chindea, sufletul echipei WeddingStaff, la convenția din 17-18 martie care s-a ținut la Timișoara.  Inițial am rămas oarecum indiferent, adică mă gândeam: bun...ce pot să mai învăț eu pe acolo, doar apăs butoane de o căruță de ani, dar dacă tot s-a ivit ocazia hai să merg măcar de curiozitate, să văd ce este atât de diferit la fotografia de eveniment care se face acum, iar dacă nu îmi place, sâmbătă rămân acasă și mă chefuiesc . Ok, ok, vă spun eu, este diferit iar eu am rămas foarte încântat de faptul că am avut ocazia să ascult ideile unor oameni care au experiență în acest domeniu. Sincer vă spun că am rămas cu câteva idei foarte utile, pe care cu siguranță voi încerca să le pun în practică dacă mă voi decide să reintru pe piața fotografiei de eveniment și chiar regândesc la modul serios acest lucru. Ar fi impropriu să încep aici pe blog să spun ce s-a discutat pe acolo, cine e curios mai bine se gândește de pe acum să pună un bănuț deoparte și să se înscrie la următoarea ediție, oamenii nu vă vor plictisii cu diafragme, expuneri și compoziții în schimb vă oferă un bun suport educațional despre ce înseamnă fotografia de eveniment, promovare și tot ce stă în spatele unui business care să aibă succes în acest domeniu. Oricum ca și o concluzie finală, este nevoie mereu să investești în dezvoltarea ta personală, este nevoie să fi deschis la nou, să nu pleci la drum cu idei cum că ești bun și le ști pe toate și nu în ultimul rând, nasul mai jos să nu dai în gropi.