calin andra photoart

De la difuzor la facebook alături de politicieni

Calin AndraComment

Am crescut cu difuzorul. Anii adolescenței când prin grija partidului am învățat să țin o șurubelniță și un clește patent în mână, i-am petrecut prin fabrici unde făceam practică, și ne pregăteam să construim un viitor luminos pentru România. Îmi aduc aminte că singurul mijloc media de comunicare în acele fabrici era difuzorul, un radio pe care doar îl dădeai mai tare sau mai încet dar nu puteai schimba postul, fiind vocea propagandei. Azi am evoluat, sau cel puțin așa ne place să credem, dar până la urmă propaganda se face  în același mod, fără posibilitate de a schimba postul. Azi difuzorul a fost înlocuit cu Facebook-ul sau Twitter și alte platforme social-media, dar ce înseamnă asta pentru mine, un tip în mulțime care nu are nici o treabă cu ”politichia”....

De ce zic asta? Pentru că de ceva vreme, de cum a auzit clasa politică de noul instrument de propagandă, sau pus repejor cu burta pe mouse și tastatură, și-au tras o pagină cu birou senatorial Xulescu, ne-am făcut cu toții prieteni și a început Babilonul. Ne-am împrietenit așa cum stă bine, pe Facebook, că dacă trecem pe stradă puțin probabil să ne dăm bună ziua, totuși suntem din lumi diferite, ce mai suntem prieteni când avem nevoie. Ei de noi, că...invers, nu prea merge. Și vin postările, puțin probabil scrise de ei, bag eu de seamă că fiecare are pe acolo o secretară, sau măcar o speranță sârguincioasă de prin aripa de tineret a partidului, gata să-și sacrifice nopțile băgând postări pentru ”șefu”. Na, nu-i bai, la un moment dat dacă te saturi, le dai reject de la ”friends” și mai scapi de ei, dar eu sunt leneș din fire și mi-e greu să dau câteva clickuri, prefer să ignor aceste spamuri politice și reușesc până la un moment dat. Reușesc până intervine poza. Băi oameni buni, ce poze își trag ăștia pe Facebook, de te i-a cu arsuri la retină dacă ai puțină educație vizuală. Nu am înțeles de ce personalități publice, acești conducători de destine sunt atât de nepăsători cu propria lor imagine. Fotograf fiind și cu mare dragoste pentru fotografia de portret și de produs, mereu am încercat să pun în valoare prin imagine subiectul. Ăștia parcă vor să-mi facă în ciudă și postează tot felul de fotografii, din unghiuri mai mult decât ciudate și la distanțe focale bizare pentru portret. Nu mai vorbesc despre mesaj, atitudine și karma. Lumina....nu mai are rost. Praf, dom'le. Fix ca poza de prezentare a guvernului Cioloș, devenită peste noapte virală pe internet. Oameni buni, chiar nu vă pasă? Recent am apreciat într-o discuție, PR-ul și strategia de imagine a lui Obama, din punctul meu de vedere unul dintre cei mai prezentabili și calculați politicieni. Că o fi bun sau rău ca președinte, istoria va decide, dar și-a făcut o imagine impecabilă cum rar am mai văzut pe la alții.

Sfatul meu dragii mei, fiți mai atenți, nu vă puteți permite să aveți o imagine proastă, renunțați la unele mici plăceri și investiți în imagine, o imagine bună va avea rezultate atunci când aveți nevoie, nu imediat dar este o importantă cărămidă la fundația propriei persoane. Dacă până acum a-ți avut specialiști care v-au consiliat cum să vorbiți, psihologi care să vă învețe cum să vă gestionați emoțiile și nervii în situații critice, acum aveți nevoie de imagine. Folosiți ”difuzorul” în scopul vostru, nu vă faceți singuri deservicii pentru că o să vă coste. Spor la postat....