calin andra photoart

Nevoia de schimbare

Calin AndraComment

De-a lungul timpului am făcut tot felul de fotografii, de la peisaj, macro, portret, fotografie de eveniment, jurnalism până la fotografie comercială și de produs. Am avut ocazia să fiu trainer pentru câțiva fotografi, să împărtășesc cu lumea din experiențele și trăirile mele prin intermediul fotografiilor pe care le-am făcut. Cu toate acestea, azi am un sentiment de nemulțumire, de neîmplinire. Dacă cineva m-ar pune să mă descriu ca fotograf, aș spune despre mine că sunt mai mult un fotograf tehnic, asta probabil datorită faptului că mi-a plăcut mereu tehnica și echipamentul fotografic, mi-a plăcut mereu să fiu corect, să fiu cum se zice: ca la carte. De curând, adică de vreo doi ani, am ajuns la concluzia că a fi tehnic poate fi un mare defect, gândirea și analiza în fotografie putând fi un adevărat zid în jurul creativității și a libertății de exprimare. La fel editarea unei fotografii, în încercarea de a atinge perfecțiunea unui chip sau peisaj, poate distruge tot ce înseamnă frumusețea lor naturală, poate distruge o poveste. Este ca și cum ai asculta o poezie recitată de un robot telefonic.  Îmi aduc aminte că în anul 2003 mi-am cumpărat primul aparat de fotografiat digital, un Canon. Am fost tare încântat de el, părea ceva nemaipomenit cu cei 3,2 mega pixeli, unealta perfectă pentru a face primii pași în universul digital. Eram atât de pasionat încât îl aveam mereu asupra mea. Am și acum pe un hard drive câteva fotografii făcute cu el care îmi sunt în continuare tare dragi. La fel și fotografiile făcute cu un Panasonic FZ 20, și cu Nikon D 80.  Apoi cred că a venit schimbarea, momentul în care tehnica a eclipsat pasiunea, am trecut pe aparate mai performante, full frame, mi-am cumpărat obiective, blitzuri, lumini de tot felul, geluri, modificatori de lumină, eram disperat să-mi creez propriul univers, să modelez totul după gustul și plăcerea mea. Dacă cerul nu era perfect, îl făceam eu, dacă pe portret era un rid în plus, bisturiul digital rezolva totul. Cu toate aceste, în continuare sunt nemulțumit, dar de curând am început să îmi reevaluez scara de valori a fotografiei. Primul lucru la care am renunțat, este atenția pe care o dau criticilor venite de la fotografi. În primul rând nu fac fotografie pentru fotografi, fac pentru mine și pentru clienții mei. Așa că nu mai mă deranjează o fotografie ușor neclară, nu mai mă deranjează o compoziție dezechilibrată și nici o încadratură atipică. Nu vreau să zic că este bine, dar vreau să mă concentrez pe emoții, pe momente, pe simțuri, pe trăiri, pe atitudine, pe imperfecțiune, pe frumusețea aia care vine din interiorul fiecărei ființe, pe gesturi, pe poveste. Vor fi schimbări, presimt asta, acolo unde lucrez pentru client, voi menține standardul impus de client, dar în ceea ce mă privește pe mine...simt că se vor schimba unele lucruri.