Femei și fotografii

Postarea aceasta stă cam de o lună în draft, doream să o postez, să o finalizez dar așteptam un moment potrivit pentru asta, sunt crâmpeie de gânduri, nu este finalizată…

Îmi place mult să privesc fotografiile expuse pe diferite medii, în galerii, pe social media, pe telefon sau PC, pe site-uri de profil sau în reviste, devorez zilnic sute de fotografii. Îmi place să descopăr lucruri noi, să caut dincolo de imagine. Unele fotografii îmi plac atât de mult încât cred că aș sta ore întregi să mă uit la ele. Unele sunt sofisticate, elaborate, cu multă muncă, tehnică, atenție la cel mai mic detaliu, pregătire multă și totuși nu mă provoacă să caut ceva dincolo de banala imortalizare al unui moment. Unele sunt minciuni sfruntate, altele exagerări ale realității, altele devin desene animate, reprezentări impersonale lipsite de esență.. Pentru că vreau să scriu despre asta, am decis să mă folosesc de o fotografie care mi-a plăcut mult, nu am vrut să folosesc o fotografie de-a mea pentru că… sincer, nu am una care să fie un exemplu atât de bun.

Ca fotograf de portret, de multe ori m-am întrebat ce este frumos și merită să stea în fața aparatului de fotografiat. Pe cine vreau să fotografiez mâine? Persoana X arată bine într-o poză postată pe social media dar în studio este…inexpresivă, distantă, falsă. Altele se cramponează în imperfecțiune, vor să fie altcineva, joacă roluri, se metamorfozează, mă duc în eroare. Fac fotografie de aproximativ 15 ani, am trecut prin diverse etape, am încercat să obțin perfecțiunea unui portret, am manipulat lumina, modelul, am petrecut zeci de ore în postprocesare, doar cu gândul la perfecțiunea unei imagini. Am început să citesc despre estetică, despre lumină, despre tehnică și echipament, am început să studiez alți fotografi, apoi pictori, am tot căutat răspunsuri, dar cu cât am scormonit mai adânc în căutarea unor răspunsuri, cu atât mă afund tot mai adânc în neștiință.

Am încercat să înțeleg modelul, subiectul fotografiei de portret. Am încercat să-i înțeleg nevoia de a fi altfel, când de fapt răspunsul era atât de simplu. Fi doar tu…

Tu de ce fotografiezi?

CALI7975_1_1.jpg

Zilele acestea am căutat pentru o documentare, informații despre numărul de fotografii făcute la nivel global, în contextul în care omenirea a devenit mare consumator de imagine. Am rămas șocat să aflu că predicțiile pentru anul 2017 conform business insider ar indica depășirea a 1,2 trilioane de fotografii, o cifră imensă, nu ai cum să nu îți pui întrebarea: Ce vor fotografia oamenii aceștia? De ce? Norocul nostru este că cea mai mare parte din aceste fotografii rămân sub formă de biți în mediul digital. Am convingerea că dacă jumătate din ele ar fi fost tipărite pe hârtie la dimensiunea de 10x15 cm am fi rămas fără nici un pom pe întreaga planetă. De aceea mă tot întreb, de ce fotografiem? Ce scop și ce destinație au imaginile noastre.

În ceea ce mă privește pe mine, am impresia că fotografiez tot mai puțin. Cu toate că am un aparat aproape mereu la îndemână, îl scot tot mai rar din geantă. Încerc să găsesc motive, să găsesc rațiune, să caut subiecte, amintiri. Ce rost are să facem fotografii dacă rămân pe un server, ce se întâmplă cu fotografiile noastre dacă un virus ar distruge tot sistemul informatic? Este un scenariu apocaliptic dar nu împosibil. Am avea o perioadă de cel puțin 10 neacoperită cu imagini importante, am pierde mult. M-am tot gândit la aceste lucruri și am decis să suflu praful de pe imprimanta mea, i-am făcut o revizie, am curățat mecanismele, am pus în tăviță hârtie și am dat print.

Azi am decis, toate fotografiile care au o însemnătate pentru mine sau reprezintă munca mea vor fi tipărite. Nu sunt multe, poate 100-200 pe an, dar vor fi tipărite.

Zbor

CALI8003.jpg

Ați simțit vreodată nevoia aia copilărească de a te băga în zăpada care stă să se topească, în acel cocktail aflat într-o stare fizică incertă, undeva la limita dintre solid și lichid? Eu am experimentat asta chiar azi. Am plecat de acasă cu ceva treabă în oraș, dar în loc să iau tramvaiul până în centru, am luat-o la pas spre malul Mureșului. Era o atmosferă frumoasă, aerul plin de cristale avea o strălucire aparte, soarele se căznea să rămână agățat de crengile copacilor oferind o lumină diafană, nu moale, oarecum curajoasă, precisă și caldă. Simțeam cum alunec pe stratul de zăpadă, conștientizam că voi merge greu, ghetele se vor îmbiba cu apă și voi pierde destul de mult timp. Pur și simplu îmi doream să merg pe jos, aveam și certitudinea că voi face măcar o singură fotografie decentă așa că am continuat să pășesc prin fleoșcăiala de pe drum. Nu departe de casă, am văzut câteva frunze încremenite în zăpadă, atenția mi-a fost atrasă în special de una care părea să zboare pe deasupra zăpezii, precum zborul unei pisici de mare pe fundul oceanului, sau precum zborul unui dragon deasupra norilor. În general nu îmi place să fotografiez așa ceva, nu sunt melancolic, dar oportunitatea care a apărut cu această scenă m-a determinat să scot aparatul și să fotografiez, să mă bucur de fotografia făcută și să o postez pentru a vă transmite puțin din experiența pe care am avut-o eu.

12 x 3

CALI2299 1.jpg

În general dar și în particular, am o problemă cu politicienii. Pur și simplu nu-i suport, nu vreau să am de-a face cu ei, nu mă simt bine în preajma lor. Cu toate acestea am descoperit că au făcut un lucru bun pentru mine. Mi-au dat dreptul de a mă plimba gratis cu trenul pe motiv de studenție :) Ce să faci, vorba românului, omul la bătrânețe dă în mintea pruncilor, așa și eu, la aproape 50 de ani m-am trezit student cu drepturi .

Weekendul acesta fiind plecat la Cluj împreună cu Sebastian, tot amuzându-ne noi de controlorii care beleau ochii la legitimația mea de student, îmi zice fiimiu: ”Auzi, de ce nu începi tu să faci city break-uri prin țară dacă tot ai gratis pe tren”? N-am zis nimic pe moment, dar fiind cu mingea ridicată la fileu am început să iau în considerare și să mă gândesc la posibilitatea asta. Cum să fac, ce să fac, sunt multe locuri pe care nu le-am văzut de ceva vreme, altele pe care nu le-am văzut deloc, îmi vin în minte o grămadă de idei. De la Cluj la Arad am tot copt-o. Mă gândesc să aleg în fiecare an 12 orașe, 24 ore în fiecare oraș, timp de trei ani. Asta dacă mai ține promoția cu CFR-ul. În trei ani dacă vrea și bunul Dumnezeu să mă ajute, aș putea să fac fotografii, film, aș documenta, aș avea cu ce umple spațiul aici pe blog și vorba aia, ar și rămâne ceva în urma mea.

Hai că am să o fac! Până la urmă este o idee bună, care merită să se concretizeze cumva. Vreau să încep în martie, să am parte de vreme frumoasă și probabil o să mă opresc prin noiembrie. Tot ce am nevoie este puțin timp, bugetul va fi limitat la strictul necesar, chiar sunt curios la cât va ieșii acest proiect, am să totalizez la final. Mi-ar place să primesc puțin suport și idei despre ce ar fi interesant de documentat, cu obiective care merită vizitate și fotografiate, pentru că am încredere că va ieși un proiect drăguț. Voi posta aici pe blog cu o săptămână înainte unde voi merge, iar dacă am prieteni care vor să se întâlnească cu mine în orașul respectiv, tare mi-ar place să am companie câteva ore. Să ne vedem sănătoși!

7 artizani se adunară

CALI2279.jpg

De aproximativ un an de zile cochetez cu ideea de a experimenta fotografia în modul ei cel mai simplu și apropiat de începuturi, dar cum nu sunt dispus să cheltuiesc bani pentru achiziționarea unui aparat analog, obiective, filme și alte accesorii, am decis că este mai ușor să adaptez ce am, să mai fac o mică investiție și să ajung la un compromis decent dar în zona digitală.

Prin urmare după un mic studiu de piață, atenția mi-a fost atrasă de un brand chinezesc, care fabrică obiective manuale, cu diafragmă suficient de deschisă și construcție fizică bună, potrivite pentru proiecte cu iz experimental. Ei sunt 7 artisans, un brand înființat în 2015 de către un grup de pasionați de aparate foto, care reuniți cu ocazia unei cine amicale au pus bazele acestui brand care începe uimească și să acapareze o piață tot mai mare dictată de raportul dintre calitate și preț. Deși oferta lor este destul de generoasă, eu am optat pentru un obiectiv care din punctul meu de vedere reprezintă o focală elementară, relativ similară cu ceea ce oferă vederea umană, distanța focală de 35 milimetri. Distanța focală a obiectivului achiziționat de mine este 25 milimetri, ceea ce înseamnă un unghi de cuprindere de 68 grade, echivalent cu focala de 37,5 milimetri în formatul full frame.

CALI2275.jpg

Obiectivul vine într-un ambalaj care impresionează de la bun început, o cutie din carton negru mat cu logoul 7 artisans imprimat ușor embosat, căptușită pe interior cu un burete negru, menit să asigure protecția obiectivului pe durata transportului. Montura aleasă de mine este desigur Fujifilm X, dar obiectivul este disponibil și pentru monturile Sony, Canon, Olympus și Panasonic. De la bun început am rămas impresionat de calitatea finisajelor și atenția acordată detaliilor cu care este construit acest obiectiv. Eu am ales varianta argintie pentru a se potrivii cu finisajul aparatului meu, dar pentru cei care doresc, obiectivul este disponibil și în variantă neagră.

CALI2277.jpg

Din punct de vedere al gabaritului, este un obiectiv compact, având 32 milimetri înălțime și 51 milimetri în diametru, fiind construit integral din metal cântărește 143 grame. Construcția optică este una simplă, fiind compusă din șapte elemente dispuse în cinci grupuri. Atenția mi-a fost atrasă de construcția diafragmei, care este compusă din 12 lamele rotunjite ceea ce duce la un bokeh impresionant. Inelul diafragmei are o cursă foarte fină, este de tip de-click ceea ce-l va face dorit de videografi. Inelul de focalizare are o cursă mare, la fel de fină, facilitând focalizarea manuală. Luminozitatea obiectivului este asigurată de deschiderea mare a diafragmei care este de 1,8 în timp ce cea mai închisă diafragmă este f/16. Obiectivul este ușor de folosit la fotografia close-up, întrucât distanța minimă de focalizare este de 18 cm iar la nevoie suportă montarea inelelor de macro, personal am testat cu un inel Fujifilm MCEX-11, rezultatele obținute fiind foarte bune.

CALI2271.jpg

Ca particularitate a obiectivului, zona centrală oferă o rezoluție foarte bună, dar scade dramatic de mult în zona marginilor chiar și la o valoare de 5,6 a diafragmei. Pentru mine acest aspect a stat la baza achiziției, mi-am dorit un obiectiv imperfect, care să atribuie un aspect cât mai organic fotografiilor, mai ales atunci când voi fotografia cu sensibilitate mare și alb-negru. Până la scrierea acestor prime impresii, nu am avut suficient timp să fac o ședință foto la care să-l folosesc, am ieșit doar la o scurtă plimbare prin oraș și am făcut câteva cadre demonstrative. Promit să las lenea și să fac câteva fotografii pe care le voi pune într-o galerie pe care am să o fac publică aici pentru a vedea cum se comportă acest obiectiv în viața reală și dacă merită să-l luați în seamă ca o viitoare achiziție ținând cont că de regulă prețul lui nu trece de 80 de euro. Cu puțin noroc eu l-am achiziționat direct de la producător cu ocazia unei reduceri la prețul de 57 de euro.

CALI7946.jpg
CALI7953.jpg
CALI7952.jpg

Keep calm and be my model!

CALI1167 1.jpg

Știți sentimentul acela pe care-l ai când cineva îți propune să faci ceva și accepți pentru că ai convingerea că va ieși foarte bine și pentru tine? Cam asta s-a întâmplat în ultima sâmbătă din an. Am avut un one to one, eu fiind pe post de asistent pentru client, ședință de portret în lumină naturală, puțină compoziție, comunicare cu modelul, chestii basic, model frumos, plăcere de a fotografia, mai ales că a trecut ceva vreme de la ultima ședință foto făcută de mine.

CALI1131_1 1.jpg

Cel mai mult îmi place ca atunci când programez o ședință foto, să nu îmi fac planuri, despre locație, possing, nu am nici cea mai mică idee despre ce și cum va fi, pentru mine o ședință foto echivalează cu o plimbare și profit de fiecare loc și moment care mă inspiră. Am văzut că în felul acesta iese totul așa cum îmi place mie. De fiecare dată când încerc să urmez o rețetă, totul iese prost. De aici concluzia că fotografia nu este ceva complicat, este mai mult legată de instinct și capacitatea de observație restul este puțină teorie, puțină practică care se învață.

CALI1202 1.jpg

Ca idee pe final de postare, pentru că anul acesta îmi doresc să diversific mult ceea ce fac, îmi doresc multe ședințe foto, multe proiecte personale, sunt în căutare de modele și colaboratori pe partea de makeup și hairstyle. Desigur nici designeri și cei care se ocupă de accesorii nu sunt uitați. Pentru o comunicare mai eficientă am creat pe facebook un grup, dacă cineva își dorește să colaboreze cu mine, tot ce trebuie să facă este să solicite înscrierea în grup printr-un click aici

Un weekend fain vă doresc!