Slovenia, o țară cât un județ, demonstrează că se poate atunci când ști exact ce dorești. Nebăgată în seamă, fiind o mică pată pe harta Europei, Slovenia m-a impresionat și m-a determinat să o trec în wishlistul viitoarelor destinații turistice, pentru că doresc să petrec ceva mai mult timp în această țară.

Călătorind cu mașina, am trecut din Ungaria în Slovenia mergând pe autostrada M70. Isteții au desființat punctul de trecere al frontierei astfel încât nu am știut că suntem pe teren Sloven, decât după ce am fost opriți și taxați pentru lipsa vignetei. Toată tărășenia s-a întâmplat înainte de a ajunge la o benzinărie de unde să îți poți cumpăra vignetă. Deci grijă mare pentru cei care călătoresc în Slovenia, achiziționați vigneta online pentru că nu prea aveți de unde să cumpărați decât după ce primiți o amendă usturătoare. Prima oprire am făcut-o în capitală, în Ljubljana. Un oraș frumos, animat, curat, care este reședința a peste 260.000 de sloveni. Râul Ljubljanica străbate capitala și este o atracție turistică datorită zonelor pietonale și a plimbărilor cu vaporașele, plimbări pentru care plătești în medie 15-20 de euro pentru o oră.

De pe o colină, Castelul Ljubljana domină orașul dar din păcate nu am avut timp să-l vizitez, rămâne pe data viitoare, am certitudinea că oferă o panoramă frumoasă asupra orașului așa că mă voi întoarce cu siguranță pentru câteva fotografii. Am preferat să rămân în zona centrală, de-a lungul râului, să văd podurile care leagă cele două maluri cu zonele pietonale foarte animate și pline de terase. Se poate mânca bine și la prețuri decente la aceste terase.

Lăsând în urmă exotismul Ljubljanei am plecat spre Bled, care era obiectivul nostru principal în Slovenia. Situată în Alpii Iulieni, Bled este cea mai populară stațiune din Slovenia, este construită pe malul lacului Bled, un lac de origine glaciară și tectonică, care are în mijloc o insulă pe care se află mănăstirea Sf. Maria. Lacul este străjuit de un castel medieval, castelul Bled situat pe malul nordic pe înălțimea unui deal.

Cazarea scumpă și nu de ce-a mai bună calitate dacă te raportezi la bani plătiți, s-a dovedit și foarte greu de găsit în luna august. Am plătit 110 euro pentru o cameră mediocră, care te ducea cu gândul la o cameră de hotel de două stele, din perioada comunistă de la noi. Micul dejun în schimb a fost ok și a fost binevenit după excursia făcută la răsărit.

Pe insulă se poate ajunge cu barca, iar dacă mergeți nu ezitați să trageți clopotul. Lacul este înconjurat de o șosea și de alei pietonale așa că dacă vă treziți suficient de dimineață, veți reuși aproape să dați o tură completă la pas. Eu am preferat să caut un loc undeva la înălțime din care să fac câteva fotografii. La un moment dat am găsit o potecă care urca pe versant până la o cafenea, construită complicat pe niște piloni imenși. De acolo am avut o panoramă frumoasă asupra lacului și a insulei. Din păcate la asta s-a limitat șederea mea în Slovenia, am plecat spre Austria, cu gândul că voi revenii în Slovenia pentru o ședere mai îndelungată.