Omenirea de-a lungul existenței ei, a fost lovită de boli, unele cumplite, pandemii care au îngenuncheat civilizații, de la năpastele biblice la holeră, de la ciumă la HIV, virusuri sofisticate parcă desprinse din scenarii Sci-Fi, toate au lovit umanitatea, firavă și lipsită de apărare. Adaptate la nivelul cunoștințelor umane, pandemiile au fost mai șmechere și mai agresive decât noi, parcă special concepute să ne atragă atenția asupra incapacității noastre de a face față situațiilor critice. Dacă cu ani în urmă o molimă era evaluată strict din punct de vedere al victimelor făcute, azi ravagiile unei  pandemii se calculează în miliarde de dolari, în crize economice devastatoare, analiștii fiind mai îngrijorați de cifre, PIB-uri și cotații la bursă decât de oameni. O molimă ne poate face mai umani sau mai sălbatici, mai buni sau mai răi, îmi este greu acum să stabilesc și să evaluez starea societății după ce totul va trece, dar cu siguranță nimic nu va mai fi la fel.

            Soția care lucrează într-o instituție publică, este obligată să meargă la serviciu. Eu sunt fotograf freelancer și nu dau cu pixul în condica de prezență, îmi permit luxul de a rămâne acasă.  Oarecum m-am auto izolat începând cu data de 20 martie, dată de la care am evitat pe cât posibil orice interacțiune fizică cu alte persoane. Cu toate că nu am un bagaj de cunoștințe referitoare la virusul care începe să facă prăpăd și în țările europene, am zis că este mai înțelept să stau cuminte pe fundul meu, mai ales că sunt ipohondru și îmi fac griji pentru sănătatea mea. În România ordonanțele militare încep să apară precum ofertele la supermarket, câte una în fiecare săptămână, ordonanțe care limitează drepturile și libertățile cetățenilor, care ne fac un fel de pușcăriași la domiciliu, evident pentru binele nostru. Am început să citesc știri. Nu din România pentru că așa cum ziceam în prima parte, nu mai am încredere în presa din România. Citesc cel mai mult știrile de la BBC și inevitabil stau mult pe rețelele de socializare. Aici Facebook conduce la mare distanță. Am descoperit și un site statistic care prezintă în timp real situația cazurilor de infectare cu SARS Cov-2, virusul responsabil de molima care a lovit omenirea în această iarnă. Probabil dacă l-am întreba pe Google în această perioadă, ne-ar spune că a fost site-ul cel mai accesat în ultimele luni. Lumea începe să se îngrijoreze, în 22 martie fiind anunțat primul caz de deces cauzat de acest virus blestemat în România. Așa cum și era normal cei care nu au doar rahat între urechi au început să înțeleagă că este imperativ  nevoie să se i-a măsuri pentru siguranța proprie și au început această încarcerare în propria casă. Cum spuneam, pentru mine nu era un capăt de lume această izolare, cel puțin în primele zile. Alte gânduri îmi macină nopțile. Fiul meu, plecat în Marea Britanie la studii. La fel ca în România, Marea Britanie se pregătește să i-a măsuri de îndepărtare socială, astfel că  școlile și facultățile probabil vor fi închise. Evident că Boris Johnson, s-a bătut cu cărămida în piept cum că vor adopta un regim mai liber, speră în acea imunizare comunitară, sfătuit fiind de conducerea din sistemul lor de sănătate. Cu toate astea din 21 martie se suspendă cursurile, se încheie anul, examenele aferente semestrului doi urmând să fie susținute online. Colegii lui Sebastian, încep să părăsească campusul, în special englezii. A fost momentul deciziilor grele. Ce este de făcut? Știind performanța sistemului de sănătate din România, am considerat ca ar fi mai bine să rămână în Marea Britanie. Aici nu are nici asigurare medicală, spitalele sunt adevărate surse de infecție iar administrația sunt convins că va fi complet depășită de gestionarea unei situații de criză.

            Cu toate acestea se pare că se pleacă masiv din străinătate, instinctul de a te strânge alături de familie în vremuri grele este mai puternic decât rațiunea. Amica lui cu care este coleg la inginerie a decis să vină acasă și în urma discuțiilor purtate cu Sebastian mi-am dat seama că și el optează pentru a revenii în țară. În apartamentul lui, care este format dintr-un etaj întreg cu 10 camere, au mai rămas doar doi. El și încă un englez care nu vrea să meargă acasă pentru că are un frate cu o boală auto imună și nu vrea să-l supună riscului de a se infecta cu acest virus. Fără să-i mai zic ceva, am analizat situația și mi-am dat seama cât de greu poate să-i fie să nu ai alături de tine pe cineva care să te ajute în caz că te îmbolnăvești. L-am sunat la telefon și am discutat despre venirea lui acasă. Cum am început să urmăresc situația la nivel european a evoluției pandemiei, Marea Britanie se situa în categoria zonei galbene, ceea ce înseamnă izolare la domiciliu pentru 14 zile. A rămas să își cumpere bilet de avion pentru data de 24 martie. Eu urma să sun la Tel Verde, numărul de telefon pus la dispoziție de guvernul României să mă asigur că nu va ajunge la carantină. Din păcate demersurile pentru informare au durat prea mult și am pierdut zborul din 24 martie. Următorul zbor era doar pe 28 martie. Am riscat și a cumpărat bilet la acel zbor. Între timp, studenții din Manchester au făcut o petiție pentru a-și recupera banii pentru cazarea în cămin, având în vedere suspendarea cursurilor. Cu toate că preferam să fi rămas la școală, nu pot nega că nu m-au bucurat cele 1600 de lire câștigate. Din 23 martie avea să urmeze  o luptă cu cifrele, urmăream zilnic, de zeci de ori numărul cazurilor de infectare din Regatul Unit. Urmărind statusul altor state, după trecerea pragului de 20.000 de cazuri, țara intra în zona roșie, ceea ce presupunea carantina. În tot acest timp izolarea mea s-a mutat la scara alăturată unde într-un apartament am biroul firmei mele. Cum suspendasem activitatea până la terminarea molimei, am decis să reamenajez spațiul pentru a fi locuit, urmând ca Sebastian să locuiască acolo singur până la ieșirea din izolare. Am considerat că este mai bine așa, dacă ar fi venit să locuiască cu noi trebuia să stăm și noi la izolare ceea ce complica activitatea de aprovizionare. Deci cuibușorul meu, apartamentul meu de burlac va devenii al lui. Va fi o vară interesantă.