Hai să vă spun cum m-am întâlnit eu cu Covid-ul! Sincer să fiu nici nu mă gândeam că nu ne vom intersecta, mai ales în contextul actual în care pandemia în România este sus, sus, sus pe val. Sau pe bar? Nu știu... După câteva zile de concediu, soția revenind la serviciu, un job care implică lucrul cu publicul, a luat virusul. Duminică, în 3 octombrie a început să aibă simptome de răceală, nu s-a impacientat, fiind vaccinată cu Pfizer. Eu cum sunt circumspect de felul meu, am dat o fugă la cea mai apropiată farmacie și am cumpărat 3 teste antigen. Pentru ea, pentru mine și pentru fiul nostru. Ea pozitivă, partea bărbătească negativă. Luni în 4 octombrie, drum la medicul de familie, încă un test care să confirme virusul. Din nou pozitiv. Ne-am izolat unul de celălalt, eu preluând sarcinile gospodărești. De marți am început și eu să simt un ușor disconfort la nivelul gâtului, un fel de uscăciune pe care o poți pune pe seama aerului uscat din cameră. Am încercat să dezinfectez cu prună, sperând că vaccinul celor de la Moderna m-a păzit de virus, dar nu a vrut să cedeze. Miercuri mi-am mai făcut un test, tot negativ. Joi în 7 octombrie am decis să vizitez medicul de familie. La testul făcut la cabinet, pozitiv. Am început tratamentul prescris de medic, similar cu cel al soției.

Acuma ce să zic, am făcut forme ușoare, cel mai rău a fost o temperatură de 37,8 C. În rest, muci și tuse ușoară. Nu vreau să mă gândesc ce era dacă nu eram vaccinați, mai ales că eu mai am și beteșuguri în conformitate cu cifrele din buletin. Azi, după 10 zile de la confirmare, am ieșit negativ, ceea ce m-a determinat să scriu rândurile astea în speranța că vor fi utile măcar unei persoane. Pot spune că am trecut ușor de data asta. Important este să mergi la doctor, la cele mai banale semne de răceală mergi la doctor! Nu te trata acasă după tot felul de rețete luate de pe internet. Doctorul tău de familie știe ce este mai bine pentru tine, a făcut vreo zece ani de școală, mai mult decât ai petrecut tu pe Facebook, cu siguranță. Tu monitorizează-ți în permanență starea de sănătate și informează-l despre evoluția bolii. Dacă nu ai un termometru și un pulsoximetru, cumpără. Roagă pe cineva să-ți cumpere și 1-2 teste. Saturația de oxigen în cazul nostru nu a scăzut sub 96-97. Vaccinul ne-a ajutat și lupta s-a dus la poarta de intrare în organism, sunt convins de asta. Nu zic să te vaccinezi, este alegerea ta, îți asumi asta, dar eu care sunt hipertensiv și cu glicemia destul de mare, cu ajutorul vaccinului am trecut peste hop, cel puțin pentru moment.

Cu toate că sunt un ipohondru înrăit și fac atacuri de panică destul de nasoale când vine vorba de sănătate, faptul că sunt vaccinat și că am încredere în știință m-a ajutat psihic foarte mult. Odată cu reunirea familie (soția), a fost ușor. Nu am reușit să citesc prea mult, tocmai începusem să citesc cartea lui Irvin Yalom – Privind soarele în față, dar am văzut șase sezoane din The 100.

Dacă înveți ceva din asta, treaba ta, dar e mai bine să înveți din greșelile altora decât din cele proprii. În situația de față, medicul de familie este important, testarea la fel. Cu cât prinzi boala la debut, se pare că treci mai ușor prin ea. Hai să-ți spun că fiul meu se pregătea de booster, l-am îndemnat să facă înainte un test pentru determinarea nivelului de anticorpi. La șase luni de la rapel, are peste 1400 de unități. Eu cred că te protejează vaccinul. Nu te scapă de boală, dar amână întâlnirea cu străbunii și vizita la ATI. Nu vreau să devină o postare în care se va face dezbatere pro și contra vaccinare. Am încercat doar să relatez ce am pățit eu și soția mea. Sănătate maximă tuturor!