Atena

Atena în 5 zile

Acropole, muzee, mâncare bună și impresii fără filtru

Atena este o destinație pe care îmi doream de mult timp să o vizitez. Probabil că poveștile și legendele citite în copilărie îmi creaseră un apetit aparte pentru vizitarea capitalei Greciei, pentru a străbate la pas dealurile și colinele pe care îmi imaginam că au pășit eroii copilăriei mele.

Profitând de concertul Iron Maiden din 23 mai, de la OAKA Olympic Stadium, ne-am îmbarcat din Budapesta spre Atena într-un avion Ryanair, compania cu care călătoresc în majoritatea situațiilor. Mai exista un zbor Wizz din Timișoara, dar cel mai potrivit pentru noi a fost cel din Budapesta.

Pentru cazare, fiind patru persoane – eu, soția, Sebastian și prietena lui –, am ales un apartament pe care l-am rezervat prin Booking. Proprietarul, Marios, un tip simpatic și atent, ne-a pus la dispoziție apartamentul și ne-a făcut recomandări de restaurante, atracții turistice și mijloace de transport. Apartamentul lui este situat în Neos Kosmos și, dacă sunteți în căutarea unei cazări decente, vă las aici linkul spre apartamentul lui.

Din punct de vedere urbanistic, Atena este construită în jurul Acropolei. Despre imensitatea orașului, în care trăiesc 650.000 de oameni în municipalitate și peste 3.000.000 în zona metropolitană, îți dai seama doar din vârful Acropolei. Fie că privești spre mare sau spre interior, imensitatea orașului te copleșește, mai ales dacă provii, ca mine, dintr-un oraș mic, cum este Aradul.

Fiind un oraș atât de întins, Atena are un metrou foarte bine pus la punct. În orice stație de metrou poți achiziționa bilete sau abonamente, prețurile fiind decente. Noi am optat pentru un abonament de 5 zile, pentru care am plătit în jur de 10 euro de persoană. A fost soluția cea mai rentabilă. În Atena există și companii de ride-sharing; noi am folosit acest tip de transport de la aeroport spre oraș. Am plătit cam 25 de euro, iar distanța de la aeroport până în Neos Kosmos este destul de mare.

Pentru mâncare vă recomand tavernele locale. Eu am evitat zonele turistice și restaurantele din Plaka și Monastiraki, unde prețurile sunt mai mari și mâncarea mai... turistică. Dacă vrei bucătărie autentică, orientează-te spre localurile unde mănâncă localnicii.

În apropierea locului în care eram cazați, Marios ne-a recomandat o tavernă de familie și pot spune că acolo am redescoperit bucătăria grecească. Oameni foarte primitori și atenți; la taverna Mprakatsaki am mâncat foarte bine, autentic, într-o atmosferă prietenească. Atmosfera este dată și de o sumedenie de obiecte folosite ca recuzită în filmul „Της Κακομοίρας” (1963), cu Kostas Hatzichristos în rolul principal, o comedie de referință în cinematografia greacă.

Atena este cunoscută pentru muzee și siturile arheologice, dar lumea nu prea vorbește despre prețuri și rezervări. Cum am fost la început de sezon, nu era atât de aglomerat, dar pentru Acropole am cumpărat bilete online. Sunt mici șansele să prinzi bilete la casele de bilete: au impus o limită de 20.000 de vizitatori pe zi, iar intrările sunt defalcate pe intervale orare. Este indicat să mergi fie dimineața, fie seara, cum am fost eu. Dacă ești fotograf sau vrei să te alegi cu poze numai bune de pus pe Instagram, mergi seara și poți avea șansa unui apus spectaculos.

Accesul la Acropole se face pe jos. Drumul nu este chiar atât de anevoios pe cât mă așteptam, dar fii isteț și cumpără apă de jos, de la o alimentară sau o gheretă. Pe traseu găsești câteva automate cu apă, dar prețul este nesimțit; clar se profită de pe urma celor care nu sunt pregătiți. Biletul costă 30 de euro de persoană și, zic eu, este destul de scump. Sus nu ai ce să faci mai mult de o oră, decât dacă aștepți apusul. Când am fost eu, Partenonul era în reabilitare parțială, așa că am avut parte de câteva schele.

Pe drumul spre Partenon ai o perspectivă frumoasă asupra Odeonului lui Herodes Atticus, loc în care merită să faci câteva fotografii, cu imensitatea orașului care se întinde până la mare în plan îndepărtat.

Dacă tot ajungi acolo, îți recomand să vizitezi și Muzeul Acropolei; de fapt, pe acesta să-l vizitezi prima dată. Trei ore ar fi suficiente, apoi urci sus, la Acropole. Cu tot cu timpul pierdut între ele, stat la cozi și poze, rezervă-ți 6–7 ore pentru cele două obiective.

Dacă tot te învârți pe lângă Acropole, merită să vizitezi Biblioteca lui Adrian și Agora Romană. Prețurile și aici sunt destul de mari, motiv pentru care mulți optează să le vadă din exterior, fiind situri arheologice în aer liber.

Despre greci... Prima impresie pe care mi-au lăsat-o, cel puțin în unele situații, a fost cea de evazioniști, de șmecheri destul de ranchiunoși față de autorități. Dacă vrei să fii pe placul lor, plătește cu cash. Unii greci fug de POS ca dracu’ de tămâie, pentru că POS înseamnă taxe. Dacă întrebi dacă poți plăti cu cardul, vei auzi celebra poveste: «azi nu se poate, nu merge aparatul» etc. Dacă le zici că nu ai cash, aparatul se repară ca prin minune, dar să știi că s-ar putea să-ți iei o înjurătură strașnică de la ei.

Fiind un popor destul de iritat de cuvântul „guvern” și care a pătimit destul din cauza lui, și-au găsit ca loc de protest Piața Sintagma. Este locul în care își are sediul guvernul, iar în jurul ei sunt majoritatea ambasadelor. Stația de metrou este în apropiere, deci poți da o raită și apoi să o iei la pas spre zona comercială din Plaka.

Zona turistică a Atenei este Plaka. Aici se află cele mai multe restaurante, magazine și zone de cumpărături, dar și prețuri mari și mult kitsch. Mergeți să o vizitați, dar aveți grijă la portofel. De fapt, la portofel trebuie avut grijă de când pui piciorul în Atena. Se fură ca-n codru: în metrou, pe stradă, peste tot.

Plaka se unește oarecum cu zona Monastiraki, între ele fiind Arcul lui Adrian. Alocați-vă câteva ore pentru aceste zone comerciale. Pe strada Ermou găsești o biserică frumoasă, Panagía Kapnikaréa, care datează de la 1050. Eu am vizitat-o seara, destul de târziu, dar este foarte frumoasă. Arhitectura bizantină frapează prin decoruri și ornamente. Cu toate că pictura originală este aproape complet distrusă, biserica rămâne una dintre cele mai emblematice din Grecia.

Dacă ai timp și ești pasionat de istorie, merită să vizitezi și Muzeul Național de Arheologie. Am avut impresia că este cel mai mare. Pentru a ajunge la el trebuie să treci prin Omonia, cartierul care mi s-a părut cel mai puțin prietenos din Atena, dar probabil că vei merge ziua, așa că nu trebuie să-ți faci griji. Are o mulțime de piese cunoscute, majoritatea replici, dar mie mi-a plăcut. Prețul biletului de intrare, la fel ca la restul muzeelor, era de 20 de euro.

Cele cinci zile petrecute în Atena au însemnat pentru mine o incursiune în istoria acestei țări. M-am bucurat de gastronomia lor și pot spune că am avut o experiență pozitivă cu localnicii. Desigur, o zi a fost aproape în întregime dedicată concertului Iron Maiden; cei 60.000 de oameni prezenți pe OAKA au făcut o atmosferă incendiară, aproape sud-americană, aș putea spune.

După Atena urmează să-mi continui vacanța în Grecia pe una dintre cele mai cochete insule grecești, Hydra. Pentru a ajunge pe insulă, urma să luăm un feribot și să avem parte de un drum pe apă de aproape două ore. Costul biletului de feribot a fost de 40 de euro de persoană; la cumpărarea unui bilet dus-întors am primit o reducere de 20%. Feribotul l-am luat din portul Pireu, cel mai cunoscut port al Greciei.