Hydra

O poveste despre istorie, artă și gastronomie. A fost cea mai neașteptată vacanță, o experiență greu de uitat.

Cu câteva luni în urmă nu mă gândeam că voi ajunge să descopăr în această vară o minune a Greciei. După cum am povestit în articolul anterior, am considerat că o ședere prea îndelungată în Atena nu era potrivită, așa că ne-am făcut calculele incluzând o destinație intermediară între Atena și Bologna.
Sincer, am luat la puricat internetul, Booking-ul și Google până când atenția mi-a fost atrasă de o insuliță — Ύδρα în limba greacă. Insula face parte din arhipelagul Saronic, la întâlnirea dintre Marea Egee și Marea Myrtoan. Zona locuită a insulei se desfășoară într-un golf în formă de semilună, orașul având numele Portul Hydra, cu o populație băștinașă de aproximativ 2.000 de oameni. Adică genul de oraș care-mi place mie, în care toată lumea știe pe toată lumea. Din municipalitate mai fac parte câteva insule mici, două locuite, dar cu populație sub 20 de locuitori, restul fiind insule nelocuite.
Dacă te întrebi cum ajungi pe insulă, ei bine, trebuie să știi că cei 70 de kilometri care o despart de Atena, respectiv Portul Pireu, îi vei străbate cu feribotul. Sunt curse zilnice regulate, cam din oră-n oră, de la răsărit la apus. În general sunt nave rapide, catamarane, care transportă vreo 200-300 de pasageri și bagaje. Nu te gândi să iei un feribot mare în ideea că vrei să vii cu mașina, întrucât pe insulă sunt interzise vehiculele cu roți. Singurele mașini care au acces pe insulă sunt cele de la serviciile publice de salubritate și pompieri. În rest, transportul se face strict cu măgari, cai sau pe apă.
În cunoștință de cauză, eu personal nu mai vedeam nimic în fața ochilor decât Hydra. Ulterior am mai descoperit câteva povești interesante, dar despre ele, ceva mai târziu.

Ne-am îmbarcat în Pireu și, după două stații, am ajuns pe Hydra. Ne-am oprit în Poros și Spetses, insule vecine. Noi aveam fiecare câte o geantă de cabină, acel troller de 40x50, dar eu, mai bărbat fiind, aveam unul de 25 kg. Cazarea noastră, La Maison de Marie Geraldine, o minunată casă în stil tradițional (las link aici), se afla la 9 minute de mers pe jos din port. Dar, precaut, am citit în review-uri că diferența de nivel era o problemă, mai ales pentru mine, cu meniscul distrus la ambii genunchi.
Așa că am luat cel mai scump taxi din viața mea. 9 minute m-au costat 50 de euro, nenegociabil, dar noi și bagajele am ajuns la destinație grație muncii a doi măgăruși cu priviri triste. După check-in și despachetat, am decis să începem explorarea orașului. Am vizitat multe locuri, orașe, sate, cătune, dar niciunde nu mi-a fost mai greu să mă orientez ca pe Hydra. Noaptea este dezastru, GPS-ul este limitat și în primele zile te poți rătăci ușor.

Dacă alegi Hydra ca destinație de vacanță, nu te aștepta la cluburi, viață de noapte; insula asta are un cu totul alt farmec. Timpul pe insulă se scurge altfel, totul este mai așezat, mai lent, mai calm. Aici tavernele sunt atracții, majoritatea afaceri de familie, tradiție, mâncare bună — este Grecia aia faină de care sigur te vei îndrăgosti. Oamenii sunt tare prietenoși, știu să vândă, îți lasă impresia că lasă de la ei pentru tine, deși sigur ies pe profit.
Dacă ar fi să aleg un moment al zilei care îmi revine în minte, este dimineața. Pe Hydra nu am ratat niciun răsărit. La asta a contribuit clopotul unei biserici din apropiere și goarnele vapoarelor care trezeau insula la viață. Era ca la țară, doar că la mare. Proprietarii măgărușilor coborau în port în căutare de mușterii, grecii deschideau terasele și preparau cafeaua; insula efectiv pulsează la primele ore ale dimineții. Este fabulos. Cum sunt fotograf, mă grăbeam în port să prind primii pescari care aduceau pește proaspăt pentru taverne și să mănânc plăcintă cu șuncă de la EU Bakery.

Cum insula este mică, poate te întrebi ce poți să faci aici. Păi să te odihnești, să te plimbi fără rost pe străzi, să te bucuri de soare, cu toate că nu prea sunt locuri amenajate pentru plajă. În zona portului găsești un muzeu foarte frumos: Arhivele Istorice — Muzeul din Hydra. Are o mulțime de piese frumoase, iar eu am avut norocul să prind și expoziția de fotografie „The Outward Gaze”, semnată de Joan Leigh Fermor, o colecție de fotografii realizată de către artistă în Grecia, inclusiv pe Hydra.
Apusurile văzute de pe insulă sunt fabuloase; poți să le surprinzi de pe băncuța lui Leonard Cohen, care s-a îndrăgostit de această insulă și unde s-a retras la un moment dat în căutarea unei vieți liniștite. Dacă vrei, poți cina la XERI ELIA – DOUSKOS, restaurantul pe care-l frecventa artistul. Noi am făcut asta; mâncarea a fost bună, dar oarecum am avut senzația că plătesc și povestea locului.
1957 a fost anul în care Hydra a devenit cunoscută lumii datorită filmului Boy on a Dolphin, care a avut-o în distribuție pe Sophia Loren, ce a locuit pe insulă pe durata filmărilor și vizita același restaurant, Xeri Elia

Dacă mă întrebi de un restaurant bun, îți recomand Piata. Este situat chiar în port, este o afacere de familie, iar proprietara, o doamnă în vârstă, avea surprinzător de multe informații despre România. Am aflat că aprecia mămăliga și faptul că, oricât de multă pălincă bei seara, dimineața nu te doare capul. Simpatică tare femeia! Se lăuda cu fotografiile făcute în restaurant cu foarte multe vedete de la Hollywood, iar dacă vrei, poți să-i lași un mesaj pe o farfurie pe care o agață pe peretele localului.

Mai puțin cunoscut este rolul militar pe care l-a avut insula în istoria Greciei. Datorită poziționării sale, în 1821, odată cu începerea Războiului de Independență al Greciei, Hydra a pus la dispoziție peste 150 de nave de luptă, dotate cu peste 2.000 de tunuri și peste 5.000 de marinari. Alături de celelalte insule din Golful Saronic, Hydra a contribuit la blocada impusă transportului naval al trupelor otomane, favorizând succesul campaniei de pe uscat.
Tradiția maritimă a insulei face ca astăzi Hydra să găzduiască Academia de Marină Comercială din Hydra, fondată în 1749, care este cea mai veche școală de profil activă din lume, iar pe insulă vei găsi un promontoriu fortificat unde tronează statuia lui Andreas Miaoulis, amiralul grec care a condus flota din Hydra.
Insula oferă și ceva zonă de plajă; poți ajunge fie pe jos, dacă ești dispus să mergi câțiva kilometri, fie cu taxi maritim. Portul este înțesat de bărcuțe cu care te poți deplasa în zona de coastă sau să mergi la pescuit — grecii sunt pregătiți să-ți ofere cele mai inedite moduri de a-ți petrece timpul pe insulă.

Pentru a reveni în Atena am luat același feribot, am plecat pe la ora 13 și am ajuns la hotel în Atena la ora 15. A fost o cazare de o noapte, dar am reușit să mai marcăm un obiectiv pe care nu l-am făcut în prima parte a vacanței: Muzeul Războiului din Atena. Vizita durează cam 3-4 ore, începe cu interiorul, iar avioanele și piesele din exterior pot fi văzute și după închiderea muzeului. Eu zic că merită văzut dacă ești pasionat de istorie și arme, piesele expuse chiar sunt foarte interesante.
A doua zi cu noaptea-n cap am luat un taxi și am pornit spre aeroport, spre Bologna și spre un alt mare concert.