Pasul 2. Obiectivul aparatului de fotografiat

Componentă principală a aparatului de fotografiat, obiectivul merită alocat mai mult spațiu decât o voi face eu aici. Inițial am considerat că merită să dedic două articole acestui subiect, dar mă voi strădui să fiu concis și pragmatic, să deviez cât mai puțin de la subiect pentru a mă încadra în cei 10 pași promiși fără a te plictisi cu informații inutile. Nu cred că este important pentru tine să ști toate tipurile de lentile și fenomene fizice care implică formarea imaginii, mai important este să cunoști ce tipuri de obiective sunt disponibile și care sunt cele mai potrivite nevoilor tale. Dacă totuși dorești să aprofundezi tematica construcției și a schemelor optice ale obiectivelor, Google te va ajuta cu siguranță.

În primul rând eu voi folosi termenul de obiectiv al aparatului de fotografiat. Nu este nici lentilă, nici lens. Obiectivul este un sistem optic, format din una sau mai multe lentile, cu ajutorul cărora se formează imaginea în planul materialului fotosensibil. Pe lângă lentile, în interiorul obiectivului se găsește un mecanism care are rolul de a doza cantitatea de lumină ce pătrunde prin el și care poartă denumirea de diafragmă. Este construită din mai multe lamele, care formează un iris și ale căror deschidere se realizează fie printr-un inel, fie acționată electronic de către aparat. Despre diafragmă vom vorbi puțin mai târziu.

O caracteristică a obiectivelor aparatelor de fotografiat, este distanța focală. Ea este un parametru, care reprezintă distanța de la centrul optic al obiectivului la planul focal. Sunt fabricate obiective care au această distanță fixă, dar și obiective ale căror distanță focală este variabilă, ele fiind cunoscute sub denumirea de zoom. Trebuie să ști că între această distanță focală, unghiul de cuprindere și formatul imaginii este o strânsă legătură pe care o voi explica mai târziu, după ce facem o clasificare a obiectivelor.

Deoarece am introdus câțiva termeni, hai să vedem ce este cu ei.

Unghiul de cuprindere, practic este unghiul format de marginile cadrului raportate la punctul de stație al fotografului. În general este prezentat în specificațiile obiectivului și te ajută să-ți formezi o idee despre cât de larg va fi cadrul fotografiat cu respectivul obiectiv.

Diafragma este un mecanism care modifică secțiunea prin care trece fluxul luminos. Valoarea ei este simbolizată prin ”f/”, iar valorile standard pe care le are sunt: 1,4; 2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22; 32; 45; 64. Unele aparate de fotografiat vor afișa și valori intermediare ale diafragmei, dar te încurajez să le iei în considerare doar pe acestea pentru a înțelege mai ușor folosirea lor. Valoarea diafragmei este de regulă inscripționată pe obiectiv. În cazul obiectivelor cu distanță focală variabilă, se poate ca diafragma cea mai deschisă să fie și ea variabilă. Astfel va fi inscripționată pe obiectiv diafragma cea mai deschisă la capetele distanței focale. Ce trebuie să reții! Valoarea cea mai mică reprezintă deschiderea cea mai mare a diafragmei și valoarea cea mai mare, reprezintă deschiderea cea mai mică. De aici confuzia. Multă lume folosește termenul de diafragmă mare/mică și face greșit asocierea cu valorile numerice. Eu consider că este mai corect, folosirea termenului de diafragmă mai închisă/deschisă.

Nu în ultimul rând, diafragma este răspunzătoare pentru adâncimea câmpului de profunzime. Vei întâlnii destul de des termenul DOF (deph of field), care de asemeni este supus unor confuzii. Am întâlnit persoane care considerau că DOF presupune o imagine cu neclaritate în spatele subiectului. Fals, DOF se referă la zona de clar din spatele și în fața subiectului. O diafragmă închisă oferă un câmp de profunzime (DOF) mai mare decât o diafragmă deschisă. Adâncimea câmpului de profunzime mai este influențată și de distanța focală, obiectivele cu distanțe focale mici oferă un câmp de profunzime mai mare decât cele cu distanțe focale mari.

Putem clasifica obiectivele aparatelor de fotografiat după formatul lor. Cel mai des în limbajul familiar fotografilor, vei întâlnii termenii ”full frame” și ”crop”. Te-ai prins! Acești termeni fac referire la formatul imaginii, full frame însemnând filmul de 35mm, iar crop cel de APSC, care se referă la un decupaj de 1,5 din 35mm. Ideea este simplă, nu vei putea folosii pe un aparat cu senzor de 35mm un obiectiv destinat aparatelor în format APSC (Crop) pentru că vei avea parte de o vignetare masivă. Cu toate acestea producătorii oferă o comandă în meniul aparatului prin care se face un crop software pe senzor pentru a putea folosii respectivele obiective. În schimb obiectivele destinate formatului de 35mm pot fi folosite pe aparatele APSC. În general între obiectivele destinate aparatelor APSC și format 35 mm vei vedea o diferență de gabarit, precum în imaginea de mai jos.

Pentru exemplificare am folosit două obiective cu distanță focală apropiată, primul este un AF-S Nikkor 24-120 mm f/4G ED VR, al doilea este un Fujifilm XF 18-55 mm f/2,8-4 R LM OIS. Ambele au unghiuri de cuprindere apropiate, în jur de 80 - 25 grade, diafragma cea mai închisă este f/4, ambele au stabilizare de imagine. Cu toate acestea obiectivul Nikkor este cu 400 grame mai greu. Evident obiectivul Nikkor este unul destinat formatului de 35mm, în timp ce Fujifilm XF este destinat aparatelor APSC.

Dacă ar fi să fac o clasificare a obiectivelor aș folosii următoarele categorii:

După tipul distanței focale: putem avea obiective cu distanța focală fixă sau variabilă. În limbajul comun fotografilor, cele cu distanța focală fixă le vei găsi sub denumirea de ”prime”, iar cele cu distanța focală variabilă sunt denumite ”zoom”. Aș vrea să lămuresc ideea de zoom. Zoom-ul definește raportul dintre distanța focală cea mai mică și cea mai mare a unui obiectiv. Să luăm ca exemplu obiectivul 18-200mm. Acesta oferă un zoom care se calculează prin împărțirea celor două valori, 200: 18= 11,1. Vom fi de acord că acest zoom este de 11X. Greșit este conceptul că un zoom 11 X ”apropie” mai mult subiectul ca un zoom de 3X. Un obiectiv de 100-400 mm de exemplu, care are un zoom de doar 4X va ”apropia” mult mai mult subiectul și asta datorită distanței focale mai mari, care implică un unghi de cuprindere mai mic. În fapt, unghiul de cuprindere definește mărimea subiectului pe senzor nu raportul dintre distanțele.

După mărimea distanței focale: Raportându-ne la obiectivul normal, cel cu unghi de cuprindere aproximativ cu unghiul de cuprindere al vederii umane, avem următoarele tipuri de obiective: superangulare ( distanța focală mică, unghi de cuprindere mare) și teleobiective ( unghi de cuprindere mic și distanțe focale mari.

Acum cu siguranță vine întrebarea ”Ce obiectiv să-mi cumpăr?” Păi totul se raportează la ce fel de fotografie obișnuiești să faci. Eu în general m-am considerat un fotograf polivalent, am abordat mai multe genuri fotografice, de la peisaj, portret, reportaj, editorial, fotografie comercială, am gustat câte puțin din tot. Prin urmare am fost obligat să-mi iau cam de toate. Știu că sunt bani mulți de investit, dar cine spunea că fotografia este o pasiune ieftină? Ce pot să îți spun, indiferent de sistemul foto pe care l-am utilizat, mi-a plăcut să am acoperită o plajă cât mai mare a distanțelor focale. Primele două obiective achiziționate la fiecare sistem pe care l-am deținut au avut acest rol. Momentan la sistemul meu Fujifilm, primele obiective achiziționate au fost cu distanță focală variabilă, 18-55mm (kit) și 55-200mm. Acest fapt îmi confereă o versatilitate a sistemului. Apoi am început investițiile în obiective cu distanțe focale fixe și cu diafragme deschise. Prin urmare am achiziționat următoarele: 23mm, 35mm, 56mm, cu diafragme cuprinse între f/2 și f/1,2. Deoarece sistemul Fujifilm are formatul imaginii APSC, aceste distanțe focale multiplicate cu factorul de crop, echivalează cu 35, 50 și 85mm pe formatul full frame. În geanta mea zilnică se găsesc mereu 18-55, 55-200 și 35.

18-55 și 55-200 sunt distanțe focale pe care le recomand și pentru vacanțe, cu 2 obiective poți acoperii cele mai multe situații cu care te vei întâlnii. Nu aș merge în vacanță cu obiective cu distanță focală fixă, le consider mai puțin versatile, acestea fiind de regulă dedicate anumitor genuri de fotografie.

Deoarece fac mult timp fotografie de portret, îți recomand pentru acest gen fotografic obiective cu distanță focală mai mare de 50 de milimetri, pentru a evita deformările produse de obiectivele superangulare. Alegerea mea pentru obiectivul de portret, a fost cel de 85 mm. În cazul Fujifilm acesta este cel de 56mm. Aceste obiective de cele mai multe ori au posibilitatea de a deschide diafragma mult, Fujifilm până la diafragmă f/1,2 iar obiectivul Nikkor la f/1,8 și oferă o imagine mai plăcută și potrivită pentru portret.

AF-S Nikkor 85mm 1:1,8G vs Fujinon Super EBC XF 56mm 1:1,2 R

Din punct de vedere al gabaritului sunt destul de apropiate, obiectivele cu distanță focală fixă implică o schemă optică mai simplă, acest fapt reducând considerabil greutatea lor. În funcție de modul în care preferi să fotografiezi portret, îți vei alege obiectivul. Dacă preferi să te apropii mai mult de subiect, și comunicarea cu acesta este un atuu pentru reușita ta, optează pentru distanțele focale 50-85mm. Dacă preferi să lași mai mult spațiu modelului, sau preferi cadre ceva mai strânse poți opta pentru distanțe focale mai mari, 135-200 s-ar putea să fie pe gustul tău.

Hai să încercăm să tragem o concluzie până aici. Dacă îți place să ai echipament ușor, versatil și cu cea mai nouă tehnologie la bord, care și filmează bine, optează pentru un sistem mirrorless. Dacă îți plac caii de bătaie și ești dispus să transporți chiar și câteva kilograme în plus, alege un dSLR. În funcție de această alegere, vei decide ce obiective începi să achiziționezi. Pentru uz general, obiectivele kit pot reprezenta soluții bune, dacă vrei performanțe bune în lumină slabă sau profunzime de câmp mică, alege obiective cu distanță focală fixă și diafragmă deschisă. Nu uita că obiectivele destinate formatului APSC nu vor funcționa decât parțial pe aparatele full frame, în timp ce obiectivele pentru formatul full frame vor putea fi utilizate pe formatul APSC. Consideră un avantaj stabilizarea optică pe obiectivele cu distanță focală variabilă, și pe teleobiective, în special dacă nu au diafragma deschisă. Te vor ajuta să obții imagini clare la timpi de expunere mai lungi.

Data viitoare vorbim despre expunere!