Sunt convins că ai auzit de multe ori expresia: ”Dacă ești fotograf profi, tragi doar în modul manual”. Eu zic că nu este cazul să crezi tot ce auzi, cel mai bine este să aprofundezi funcționarea aparatului de fotografiat și să tragi singur concluziile. Până acum, am stabilit că avem nevoie de o cameră cu un senzor sau film, un obiectiv prin care să intre lumina și care să o focalizeze, dar ne mai trebuie un dispozitiv care să ne ajute să stabilim cât timp va intra această lumină în camera obscură pentru a obține o fotografie corect expusă. Pentru aceasta avem nevoie de obturator. Cum funcționează el, cum este fabricat și alte aspecte tehnice legate de acesta, poate vor face subiectul altei postări. Azi, vreau doar să îți explic cât mai simplu și pe înțelesul tuturor ce este expunerea și de ce este ea importantă pentru fotografiile tale.

În fotografie din ce am văzut până acum, avem trei elemente care sunt variabile. Diafragma (care controlează ”debitul” de lumină care ajunge la senzor), timpul de expunere (care controlează cât timp intră lumina la senzor) și sensibilitatea materialului fotosensibil (ISO). O expunere corectă, face referire la cantitatea de lumină care impresionează materialul fotosensibil în unitatea de timp pentru a obține o imagine corect expusă. Prin urmare orice modificare adusă uneia dintre cele trei variabile le va modifica pe celelalte două.

Hai să vedem de la început, în câte moduri funcționează majoritatea aparatelor de fotografiat și când este indicat să le folosim. Dacă folosești un dSLR sau mirrorless probabil ai pe corpul aparatului o rotiță care îți permite să selectezi modul de funcționare al aparatului.

Pentru majoritatea situațiilor modul Auto este suficient, dar dacă dorești să controlezi mai mult aparatul, ar fi bine să iei în considerare folosirea modurilor semi manuale sau modul manual. În cazul de față este prezentat selectorul de moduri al unui aparat Nikon. Aceștia folosesc următoarele simboluri: P- Modul program, S - pentru modul prioritate de timp (Shutter priority), A - pentru prioritate de diafragmă (Aperture priority) și M pentru modul manual.

Hai să vedem puțin mai pe larg ce înseamnă aceste moduri.

P - modul program, este un mod similar cu modul automat, diferența fiind dată de faptul că utilizatorul setează manual valoarea pentru sensibilitate (ISO). Pe baza măsurărilor făcute, aparatul setează valorile optime pentru diafragmă și pentru timpul de expunereîn vederea obținerii unei imagini corect expusă.

S - modul prioritate de timp, este un mod semi automat, în care utilizatorul setează valoarea timpului de expunere, a sensibilității ISO, aparatul urmând ca pe baza măsurătorilor făcute să stabilească valoarea pentru diafragmă. Este recomandat să se folosească acest mod atunci când timpul de expunere influențează rezultatul fotografiei. Eu personal folosesc acest mod atunci când urmăresc obținerea unor imagini în care să se evidențieze mișcarea. Fie în cazul urmăririi unor obiecte aflate în mișcare, fie în cazul fotografierii cursurilor de apă sau a cascadelor.

Fujifilm X-T10, 18mm, 2s, ISO 200, f/9 + filtru ND

În cazul imaginii cu mașina de raliu, timpul de expunere folosit fiind lung și sincronizarea cu viteza de deplasare a mașinii, induc impresia de mișcare. Jantele sunt în mișcare, ceea ce sugerează că mașina nu este staționară. Folosirea unui timp de expunere mai scurt ar fi dus la înghețarea cadrului, ceea ce nu ar mai fi oferit dinamică fotografiei. În cazul cascadei, apa care curge este în antiteză cu apa înghețată, producând de asemenea o dinamică în cadru. În ambele situații valoarea diafragmei nu a fost importantă deoarece nu am urmărit menținerea unei anumite valori a câmpului de profunzime. În cazul mașinii, fundalul este blurat datorită mișcării aparatului de fotografiat, el nemaifiind aglomerat. Acestea sunt două exemple în care eu folosesc aparatul de fotografiat în modul prioritar de timp, deoarece timpul de expunere este cel care contribuie la reușita fotografiei.

A - Modul prioritar de diafragmă, este modul semiautomat în care utilizatorul stabilește valoarea diafragmei, a sensibilității (ISO) iar aparatul va determina valoarea timpului de expunere. Este modul cel mai folosit de mine, pentru că de cele mai multe ori vreau să controlez diafragma, valoarea ei fiind cea care influențează în primul rând adâncimea câmpului de profunzime. Ultimele generații de aparate oferă pentru controlul sensibilității, setarea automată a valorii ISO, în felul acesta utilizatorul în modul prioritar de diafragmă controlează strict diafragma. Acest mod este util în majoritatea situațiilor de fotografiere. În cazul portretului, pentru izolarea subiectului de fundal, se poate utiliza o diafragmă deschisă, rezultatul ducând la un fundal blurat.

Fujifilm X-T10, 56mm, 1/1500s, ISO 800, f/1,2

Gestionarea aparatului în mod prioritar de diafragmă este facilă, în general utilizarea timpilor mai scurți de 1/250 asigură imagini clare la distanțe focale până la 300 mm. De ce consider modul prioritar optim? Pentru că de cele mai multe ori asigură o fotografie reușită. Îmi aduc aminte de perioada în care lucram în presă și participam la o conferință de presă. Fotografiam în mod manual, cu blitz. După terminarea jobului, am băgat aparatul în geantă și am plecat. În mai puțin de 5 minute am participat la un accident rutier, victima un pieton în stare de inconștiență, sânge peste tot. Câțiva oameni s-au apropiat să ajute, am scos aparatul și am început să trag, pentru a surprinde expresia de pe fețele martorilor. După prima rafală, mă uit să văd pozele. Ecran alb. Camera rămasă în mod manual, a supraexpus tot, eu am ratat câteva fotografii. De atunci aparatele mele nu mai intră în geantă decât în mod prioritate de diafragmă. Practic nu prea ai cum să dai greș cu acest mod și gestionezi ceea ce este important, adâncimea câmpului de profunzime.

Modul manual. Îl folosesc preponderent când lucrez cu lumină controlată, de regulă în studio sau dacă folosesc un blitz montat pe aparat, la evenimente. Având posibilitatea de a controla lumina, nu este o problemă acest mod, am grijă la timpul de sincronizare cu blitzul sau la nivelul de expunere al fundalului, aleg diafragma potrivită și din controalele blitzurilor realizez expunerea.

Fujifilm X-E3 56mm, 1/180s, ISO 200, f/2,8

Un alt aspect important legat de expunere este cel care face referință la alegerea modului de măsurare a expunerii. În funcție de producătorul aparatului de fotografiat, în manual vei găsi informații despre cum funcționează aceste moduri. În termeni generali, cele trei moduri de măsurare a expunerii sunt: Multi zonă sau matricial, central evaluativ și spot. În cele mai multe situații modul Multi zonă este suficient, aparatul făcând o medie a expunerii de pe toată suprafața cadrului. În cazul măsurării central evaluative, se face o medie dintre zona centrală a imaginii și restul cadrului. Modul spot (punct) măsoară în punctul de focalizare și este folosit în general în situația în care scena fotografiată are variații mari de expunere. Un exemplu bun poate fi fotografierea unui personaj pe o scenă, iluminat de un reflector, în timp ce fundalul este întunecat. Măsurând în modul spot, aparatul va expune corect subiectul. Dacă s-ar folosi măsurarea multi zonă, aparatul ar încerca să echilibreze expunerea, ridicând expunerea fundalului și supra expunând subiectul.

Fujifilm X-T10, 1/850s, 56mm, f/1,6, ISO 2000 Spot mettering

FotoEdu

Pasul 3. Expunerea