Dacă ai un weekend liber și un buget de 700 – 1000 de lei pe care vrei să-i cheltuiești îți recomand ca destinație Sighișoara. Pentru că se întrevedea un weekend extrem de însorit și călduros, am decis să vizitez acest oraș, să-mi ofer o mini vacanță după o perioadă destul de agitată. Mereu m-au fascinat orașele fortificate, Sighișoara aflându-se la doar 400 de kilometri de Arad pare destinația perfectă, așa că am decis să merg alături de soție, într-o mică vacanță. În urma unei documentări pe net, am descoperit că Sighișoara face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO, deci da, trebuie vizitat. Ne place să vizităm, ne plac muzeele, ne place să ne plimbăm, să fac fotografii. Am băgat într-un troler câteva tricouri, un aparat de fotografiat și am pornit.

De regulă când merg în vacanță îmi fac rezervarea cazării pe booking, caut locații decente care să îmi asigure un raport calitate - preț cât mai bun. În Sighișoara soția a dat peste un hotel tare fain, Hotel Korona. Gazde primitoare, camere mari, spațioase și foarte curate iar pe booking beneficiezi de reduceri conform programului de loialitate Genius. Hotelul dotat cu toate facilitățile are și o bucătărie tare bună, gurmand cum sunt, am apreciat pozitiv acest aspect.

Mi-am luat două nopți de cazare, pentru care am plătit în jur de 600 lei, având și micul dejun inclus. După check - in, a urmat o scurtă recunoaștere a zonei și desigur identificarea principalelor obiective care urmau să fie vizitate în ziua următoare.

Principala atracției a orașului este centru istoric, construit pe vârful unei coline, în jurul Turnului cu ceas. Întreg centrul istoric este înconjurat de un zid, care asigura securitatea cetății și al cărui lungime era de aproape 1 kilometru. Pe lângă zid, azi mai regăsim 9 turnuri din cele 14 inițiale și trei bastioane. În trecut fiecare turn aparținea unei bresle din oraș. Cel mai înalt este Turnul cu ceas, construcție care a avut rol administrativ, azi găzduind Muzeul de istorie.

Ceasul din turn a fost fabricat de către Johann Kirschel, mecanismul său fiind schimbat în 1906 cu unul fabricat în Elveția. În 1964, mecanismul a fost modernizat, azi fiind comandat de un motor electric. Ceasul este decorat cu mai multe figurine din lemn de tei, care simbolizează zilele săptămânii și care se schimbă la ora 0:00. De asemeni ora 6 și ora 18 sunt reprezentate de doi îngerași care se schimbă la aceste ore, simbolizând ziua și noaptea.

De la Turnul cu ceas nu ai cum să ratezi o străduță care te duce până la Scara acoperită. Interesantă datorită funcționalității ei, scara asigura accesul elevilor la școala situată pe cel mai înalt punct al orașului. Cele 176 de trepte sunt o provocare dacă înainte de a le urca ai avut imprudența să mănânci o ceafă la grătar și să o stropești cu bere. În weekend locul este destul de vizitat, sunt mulți fotografi care fac ședințe foto cuplurilor care tocmai au spus, da.

Mergând pe străzile pietruite, inevitabil ajungi la turnuri, care sunt legate de zidul cetății. Spuneam că o parte dintre ele au fost dărâmate, dar din păcate din cele nouă rămase doar Turnul cu ceas este accesibil turiștilor. Poate cel mai frumos, este Turnul Cizmarilor.

Este interesant să descoperi Sighișoara mergând pe străzile înguste și pietruite, arhitectura tipică unui burg transilvănean nu are cum să nu-ți atragă atenția și să te fascineze prin originalitatea sa. Întreaga zonă a centrului istoric este înțesată de pensiuni și taverne care își așteaptă mușterii, anunțând prin plachete afișate la stradă prețuri menite să atragă.

Dacă ai decis să rămâi peste noapte, nu rata un tur prin oraș după înserat. Îți garantez că lumina obscură și felinarele de pe frontispiciul clădirilor vor oferii o ambianță extraordinară, mascând elementele contemporane, te lasă să îți închipui mai bine trecutul. Cum sunt un pasionat de fotografia de stradă , am încercat să surprind câteva aspecte urbane după înserat.

Călătoriile neplanificate sunt preferatele mele, neavând timp să fac multă documentare și pregătire înainte de a pleca, mă las pradă neprevăzutului și am plăcerea de a descoperii ineditul destinației. Așa a fost și cu excursia în Tübingen, posibilitatea de a expune alături de colegii mei din Foto Club Pro Arad în Germania a venit pe neașteptate. Fiind într-o perioadă destul de liniștită din punct de vedere profesional, am ales să fiu prezent acolo și să mă ocup de expoziție. M-am alăturat unei delegații oficiale arădene și am petrecut un weekend prelungit în Germania.

Am împachetat în grabă strictul necesar, am băgat în geanta foto kitul de excursie, X-E3 cu Fujinon XF 18-55 și XF 55-200, îmi doream să nu car nimic suplimentar, să fiu cât mai lejer mai ales că se anunțau zile toride. Cu timpul liber destul de limitat, era important pentru mine să-mi fac timp să explorez puțin orașul, să fac câteva fotografii, să împart experiența aceasta cu voi.

Situat în sud-vestul Germaniei, de-a lungul râului Neckar, în landul Baden-Württemberg, orașul este construit în jurul unui centru vechi, extrem de bine conservat și renovat, dominat de pe înălțimea unei coline de castelul Hohentubingen Castle care funcționează ca muzeu de istorie. Din camera în care am fost cazat, am avut privilegiul să-l văd în fiecare dimineață când deschideam obloanele ferestrelor.

Muzeul găzduiește piese valoroase, este un obiectiv turistic pe care nu trebuie să-l ratezi chiar dacă vei transpira din plin dacă alegi să faci drumul până acolo într-o zi caniculară cum a fost în cazul meu. Taxa de intrare este de 5 euro, în schimbul cărora ai acces la tot spațiul expozițional și primești ghid audio în engleză. Cei din zonă sunt șvabi, un fel de bănățeni de-ai noștri și sunt tare mândri de ei, așa că se laudă că zona ar fi un fel de leagăn al civilizației europene. Printre descoperirile arheologice importante expuse în muzeu, este o sculptură în miniatură, care reprezintă un căluț, piesă a cărei vechime este de 40.000 de ani. Este expusă alături de alte figurine realizate de artiști ancestrali în fildeș de mamut. Merită văzute, impresionează prin finețea și acuratețea detaliilor.

Plecând de la muzeu, am ales să mă pierd câteva ore pe străzile înguste ale orașului, să descopăr viața din centrul vechi, în final am tras la cârciumă unde am ales o halbă de bere locală. Baisinger este o bere produsă în Rottenburg încă din 1775, deci avem din nou tradiție tradiție, cea nefiltrată face toți banii mai ales într-o zi caniculară de vară. Este greu să te limitezi la o halbă, de aceea după una nefiltrată merg gustate și celelalte specialități, pils și brună. Prețurile variază între 2-5 euro pentru o halbă de 0,5 l. Dacă te rupe foamea, o masă costă între 10-30 euro, depinde de locație. Cu 10 euro mănânci o pizza prin centru, dacă vrei ceva mai sofisticat trebuie să pregătești buzunarul. Orașul nu este unul ieftin, nici din punct de vedere al cazării, prețul mediu fiind undeva pe la 100 euro/noapte.

Universitatea Eberhard Karl, una dintre cele mai prestigioase universități din Europa, fondată în secolul XV, găzduiește aproximativ 25.000 de studenți, care dau viață și animează orașul și se alătură celor 85.000 de localnici. Ca turist, am descoperit aici un mixt de tradiție și modernism, un peisaj urban de care nu ai cum să nu te îndrăgostești, un oraș dinamic și plin de viață. Mi-ar face plăcere să revin, poate în alt anotimp, toamna. Oricum, dacă sunteți în apropiere de Stuttgart și aveți timp, vă recomand acest oraș. Un city break de două zile, este ideal pentru a descoperii orașul.