Manchester

Cum să te ”pierzi” într-un oraș, vreme de cinci zile fără umbrelă și fără aparat de fotografiat.

Îți spun de la început că această postare stă de ceva timp la dospit în draft-ul blogului pe care tocmai te afli. Asta pentru că multă vreme m-am îndoit de fotografiile care urmează să fie postate, ele fiind cu caracter personal, de amintire, fără prea mari pretenții artistice. Când am planificat plecarea noastră în UK, îmi doream să reușesc să vizitez cât mai multe obiective, rămase nebifate de la vizita precedentă. Doar că mai nou, am probleme cu meniscul la ambii genunchi și conștientizam că nu-mi va fi ușor să străbat orașul la pas, având în vedere dimensiunea lui și gradul IV al leziunilor din genunchii mei. Cum nu intenționam să-mi fac viața și mai grea ducând cu mine o geantă plină cu aparate de fotografiat și alte accesorii, am considerat că telefonul poate fi suficient pentru o escapadă de cinci zile, mai ales că l-am dotat cu un gimbal să pot și filma cu el. Am păstrat acest post pentru blog, nu mi-am dorit nicio clipă să pun pe rețelele sociale pozele și amintirile legate de călătoria mea în Manchester. Cine poftește, să poftească aici. Pe zi ce trece devin tot mai reticent față de rețele, în special de Facebook și Instagram și de algoritmii lor. De aceea eu am de gând să mă mut aici, mai puțini vizitatori, dar mai faini și sper mai consecvenți. Dar să las asta pentru altă dată, sigur va fi o discuție pe această temă, dar nu încă.

Datorită unor bilete cumpărate încă din pandemie la mult trâmbițatul concert de retragere al lui David Coverdale, vocea din Deep Purple și mai apoi Whitesnake, am ajuns să planific în primăvară un city break în Manchester. Cum nu-l mai văzusem pe Sebastian de câteva luni, că doar se căznea cu lucrarea de disertație prin regat, Covidul dădea semne de retragere, ne-am hotărât să plecăm în lume…să ne facem de cap.

Ca de obicei când mergem în UK, alegem să zburăm din Budapesta, zbor direct până în Manchester. O altă variantă de a ajunge acolo, este din Cluj până în Liverpool, apoi o oră de mers cu trenul până în Manchester. Cum față de mine Budapesta este la jumătatea drumului Arad - Cluj, alegem aeroportul Ferencz Liszt și o companie de transport din Timișoara, care pentru 150 lei/persoană, asigură transferul din Arad până la aeroport. Zborul a fost ok, pilotul i-a dat gaz și am aterizat cu câteva minute mai devreme decât era planificat. Cum era de așteptat în Manchester ploua. Compania cu care am zburat fiind una low cost, ne-a lăsat cam pe holdă, cum spunem noi în Ardeal, așa că am avut ocazia să simțim din plin primii stropi de ploaie Made in England, în drum spre poarta aeroportului.

Dacă nu ești obișnuit cu englezii, trebuie să ști că sunt niște miserupiști de prima mână. Știam că din aeroport poți lua autobuzul spre mai toate punctele din oraș, dar marea dilemă era cu ce autobuz, că sunt zeci de linii. După ce ne-am plimbat de vreo două ori cu liftul între etajele aeroportului pentru a ajunge la peronul de autobuze, am poposit în fața unui ghișeu dominat de o doamnă extrem de veselă care se chinuia să explice unor tipi de culoare prin Google Translate, pe unde să o apuce spre destinația lor. Sigur pe mine și pe engleza învățată mai mult din filme și YouTube, dau să intru în conversație cu tipa. Bun. Nu am nici o șansă. Engleza celor din Manchester l-ar pune în mare încurcătură până și pe Shakespeare. Tipa probabil fie ieșea din tură și fumase ceva pe timpul nopții, fie tocmai intrase și nu se trezise din beția de cu o seară înainte. Cert este că am abandonat ideea autobuzului și am trecut la varianta pe bogăție, am chemat un Uber. Drumul a costat 20 de lire, aeroportul fiind foarte departe de oraș. A meritat Uber-ul chiar dacă am plătit aproape cât pe un transfer Arad -Budapesta, engleza șoferului am înțeles-o și eu. Era musulman (ca toți șoferii de Uber pe care i-am întâlnit) și rupea câteva cuvinte pe românește. Cool.

Trebuie să ști că în Anglia hotelul este ceva destul de scump și nu tocmai grozav când vine vorba de calitatea serviciilor. Dacă prinzi pe Booking ceva la 60-70 de lire/noapte ești fericit. Pentru cazare am ales un hotel într-o zonă destul de centrală, liniștită, în apropierea canalului care străbate orașul dintr-un capăt în altul. Din experiențele anterioare aflasem că în hotelurile din Anglia mic dejunul nu este tocmai cel preferat de europenii de pe continent, dacă poți alege o variantă de cazare fără mic dejun, mergi pe aia. În fapt, totul se rezumă la cârnați, fasole, ciuperci și budincă, ceva terci și o cafea proastă dar costă de te rupe. Tocmai de aceea m-am orientat să am și ceva magazine în apropiere și foarte important stație de bus și …tren. Da, ăștia merg cu trenul prin oraș. Mă rog, este un fel de corcitură între tramvai și tren, o struțo-cămilă cu pantograf care fluieră ca trenul. Transportul în comun este foarte bun în Manchester, șoferii sunt adevărați piloți, conduc hardughiile alea cu etaj cu o dexteritate incredibilă și vorba aia, îți poți potrivii ceasul după ei. Orașul este genul smart, pe Google Maps vezi traficul și este ușor să te descurci. La ei accesul în bus se face printr-o singură ușă, cea de la șofer. El este și casier, îți rupe bilet, la el scanezi cardul dacă ai abonament. Nu merge altfel. În felul acesta, chiar dacă primitiv, nimeni nu circulă fără să plătească. Cea mai bună soluție dacă vrei să te plimbi mult, este să cumperi un abonament săptămânal. Eu nu mă pricep la condus mașina, dar și dacă m-aș ști, aș evita șofatul în Anglia. Nu uita că acolo toate sunt pe dos, inclusiv direcția de mers cu mașina, ca să nu mai pomenesc de volan. A, să nu uit. Vezi cum te asiguri când treci strada! Înainte de a cumpăra abonament pentru bus, consultă Google Maps, fă-ți niște itinerarii, vezi ce linii de bus sunt și apoi…alege compania. Da, în Anglia companiile de transport în comun sunt private. Acoperă anumite linii și nu sunt valabile biletele și abonamentele de la una la alta. Cea mai mare companie locală este Stagecoach, acoperă aproape tot Manchesterul, iar noi am plătit 16 lire de persoană pentru o săptămână, călătorii nelimitate. Dacă alegi să mergi cu bus-ul și vrei să-l iei dintr-o stație nu tocmai centrală, nu uita să faci cu mâna șoferului. La fel cu ai noștri și cu italienii, șoferii din Manchester nu au obiceiul să oprească dacă nu li se cere asta. Dacă vrei să cobori, uită-te din timp după butonul de sonerie, și dă-i pe el cu nădejde, altfel te duce până în garaj.

Orașul este construit circular în jurul unei zone administrativ - comerciale. Din păcate primăria nu s-a putut vizita, nici măcar vedea din afară, fiind în proces de reabilitare, era complet îmbrăcată în materiale speciale de protecție. În schimb a meritat vizitată catedrala orașului. Biserica are o istorie bogată, fiind documentată din secolul XII. Construcția a suferit modificări majore de-a lungul timpului, azi fiind una dintre cele mai frumoase din centrul Angliei. Am avut norocul să prindem corul la repetiții. Sună într-un mare fel.

Primele consemnări istorice cu privire la Manchester datează din secolul I, când pe locul actualului oraș se regăsea un castru roman. Englezii nu fac mare tămbălău pe seama acestui fapt, au păstrat câteva ziduri într-o zonă care se numește Roman Gardens. În schimb se laudă cu dezvoltarea orașului în perioada Revoluției Industriale din secolul al XIX-lea, când orașul devine un important centru industrial al Angliei. Prezența a două prestigioase universități, contribuie din plin la avântul economic al orașului. Pentru a marca succesul din această perioadă, în zilele noastre se poate vizita Muzeul Științei și al Industriilor. Mare parte din muzeu este dedicată industriei textile, care a fost cea mai importantă ramură industrială din Manchester, dar se regăsesc și exponate foarte interesante din alte domenii ale științelor. În muzeu este expus unul dintre primele 5 automobile Rolls Royce, lansat oficial în decembrie 1904. Manchester a fost leagănul companiei fondate de către Henry Royce și Charles Rolls, care au definit eleganța și fiabilitatea automobilelor britanice. De asemenea muzeul îl găzduiește pe Baby, cunoscut și ca Small-Scale Experimental Machine, primul computer cu program stocat. A fost construit la Universitatea din Manchester de către Frederic Williams, Tom Kilburn și Geoff Tootill. Asta se întâmpla în anul 1948 și a fost prima mașinărie de calcul care conținea toate elementele esențiale pentru un computer digital. Nu puteam rata expoziția de fotografie lui Sebastião Salgado : Amazonia, o complexă și rafinată documentare în imagini alb negru a junglei amazoniene, expusă într-o superbă galerie. Pentru toate acestea Science and Industry Museum este un obiectiv care merită vizitat și trebuie să știți că nu se plătește bilet de intrare. De altfel toate instituțiile de cultură aflate sub administrarea municipalității sunt cu intrare liberă, dar acceptă donații.

Zona centrală a orașului găzduiește Biblioteca Centrală, una dintre cele mai mari din Anglia. Orașul Manchester a fost prima administrație locală din Anglia care a oferit locuitorilor o bibliotecă publică. Se întâmpla în anul 1852, la doi ani după adoptarea Legii bibliotecilor publice din 1850. Deschiderea oficială s-a făcut printr-o ceremonie la care a participat Charles Dickens. Biblioteca publică a fost mutată de-a lungul timpului în mai multe locații, pentru ca în anul 1934 să fie deschisă în actuala locație. Deschiderea oficială a fost făcută de către regele George al V-lea care în discursul său a menționat ”In the splendid building which I am about to open, the largest library in this country provided by a local authority, the Corporation have ensured for the inhabitants of the city magnificent opportunities for further education and for the pleasant use of leisure”. Întreaga zonă este dominată de un complex arhitectural caracteristic Angliei, dacă ai un obiectiv suficient de larg, poți face fotografii interesante.

Cum spuneam la început, unul dintre motivele pentru care am călătorit în Manchester a fost concertul de retragere al lui David Coverdale. Am cumpărat biletele în 2021, pe când Covidul ne ținea în case cu masca pe figură. Îmi aduc aminte că primele role cu bandă înregistrate de mine, au fost cu Whitesnake - Ready an’ Willing și Foreigner - Head Games. Au fost albume de referință în adolescența mea, le-am ascultat la bine și la greu. Mi-au deschis pasiunea pentru muzica rock și au contribuit la activitatea mea în domeniul muzical, m-au inspirat în cei 10 ani, în care am cântat prin diverse trupe locale. Faptul că aveam posibilitatea să-mi văd idolii împreună pe scenă, într-un singur concert- eveniment la care aveau să participe și Europe, o altă trupă emblematică pentru mine, a fost suficient să cumpăr acele bilete. Și bine am făcut. Pe Whitesnake puteam să-i văd în România în luna iulie alături de Kiss, dar Coverdale a întrerupt turneul la câteva zile după concertul din Manchester. Așa că am avut ocazia să mă bucur de aproape 4 ore de muzică, patru ore intense care au trecut atât de repede. Poate a fost șansa mea să-l văd măcar odată.

Englezii sunt ciudați în multe privințe, dar un lucru este bine întipărit în conștiința lor. Empatia și respectul pentru cei din jur. Sunt poate la fel de gălăgioși ca italienii, le place băutura, sunt în stare să zacă în pub-uri până merg la serviciu, dar îți respectă drepturile. Poate de aceea au și o toleranță foarte mare față de minorități, iar în Manchester minoritatea LGBT beneficiază de un cartier întreg. Dacă treci prin Manchester, nu rata o vizită în Gay Village. Dacă ești mai homofob sau ai anumite rețineri, mergi ziua, dacă nu …poți încerca și seara. Eu am trecut pe acolo ziua pentru că așa s-a nimerit. Este o experiență, poți să te oprești la o terasă, chiar pe malul canalului și sigur poți vedea la lucru ecluzele care permit navigarea pe canal. Sunt multe familii care chiar locuiesc pe acele ambarcațiuni, niște bărci lungi și înguste care se întrec în frumusețe. Dacă ești pasionat de football nu trebuie să ratezi muzeul dedicat acestui sport. Cum orașul are două echipe renumite și o istorie bogată dedicată acestui sport, muzeul este pe măsură. Aici vei plăti taxă de intrare. În zona centrală poți face cumpărături, mall-ul Arndale este situat în zona Piccadilly Station și tot acolo găsești o mulțime de magazine de lux.