Sovata resurrected

După 50 de ani, am revenit în stațiunea Sovata. Hai să-ți povestesc cum a fost acolo. Rămâi alături de mine pentru a afla dacă merită să petreci un weekend în secuime.

Grație turismului bugetar, adică cel de se face pe baza voucherelor și a cardurilor de vacanță, m-am gândit să ne oferim o mini vacanță de toamnă. Cum concediul soției se suprapunea cu o perioadă în care nu prea aveam nimic planificat, am luat harta la frunzărit și am căutat o locație în care să petrecem câteva zile de relaxare. Eu ca eu, dar simțeam că Doina are nevoie să-și încarce bateriile și știam că poate să facă asta doar într-o zonă liniștită, cu aer curat, unde să facem multă mișcare.

Mi-am adus aminte că am văzut un reportaj despre cum a renăscut stațiunea Sovata și m-am gândit că aș putea merge acolo, să mă conving că este așa. Singurele mele amintiri legate de stațiunea Sovata, sunt mai vechi de jumătate de secol (doamne ce bătrân sunt) și se rezumă la câteva fotografii cu moaca mea disperată și traumatizată de frică, în fața unui urs împăiat. Aveam să aflu că ursul împăiat încă mai este de actualitate, doar că acum îl pozează o domnișoară cu un aparat digital, mult mai drăguță decât fotograful cu Zenit 3 de pe vremea mea. Cum a fost după 50 de ani în Sovata? Rămâi alături de mine și vei afla!

Cu gândul la plecare, am început să caut oferte de cazare pe Booking și pot să vă spun că mi-a fost destul de greu să fac o alegere. Majoritatea pensiunilor și hotelurile din stațiune arată bine spre foarte bine, prețurile sunt ușor mai mari în comparație cu alte stațiuni de genul, dar se vede treaba că oamenii se întrec în a oferii tot ce pot ei mai bun. Toate pensiunile la care am sunat, acceptau plata prin vouchere sau carduri de vacanță, ba mai mult au acceptat să fac rezervare fără plată în avans și au luat în considerare discount-ul pe care îl am eu pe Booking.com. Deoarece intenționam să ne mișcăm mult, ne-am dorit să nu fim legați de un program anume, prin urmare am ales să luăm doar cazare, fără masă. În final ne-am oprit la Pensiunea Comfort, cotată cu 3 stele, dar care față de alte hoteluri din această categorie, oferă mult peste. Activitatea mea se intersectează destul de des cu domeniul HoReCa, am termeni de comparație, și pot să îți spun că rareori am văzut atât de multă atenție la detalii. De la asortarea cromatică a camerelor cu mobilierul, până la potrivirea culorii minibarului din cameră cu picioarele mobilei, totul a fost atent ales. Scorul 9,8 de pe Booking.com spune tot.

Personalul a fost foarte amabil și atent la nevoile noastre, s-au străduit să ne facă șederea cât mai plăcută. Cu toate că era extra sezon, nu am simțit asta. Curățenia și serviciile au fost de nota 10. Pensiunea are o sală de mese și o bucătărie complet utilată, în care poți să îți prepari singur un mic dejun, prânzul sau cina. Nu știu dacă acesta este regimul permanent sau în sezon oferă ei mic dejun, mie mi-a convenit pentru că puteam să-mi pregătesc eu ce voiam și când voiam. De regulă noi mâncam doar micul dejun la pensiune, pentru restul meselor am ales să testăm restaurantele din stațiune. Dintre toate, cel mai mult mi-a plăcut la Bello Pizza & Grill și Ciuperca Mică. Ca o concluzie, cazarea a fost super ok, vă recomand pensiunea și cu siguranță dacă va mai fi să merg în Sovata, voi trage acolo și eu.

Cam atât despre cazare, nu m-au plătit să le fac reclamă, deci punct. Când m-am gândit să mergem în zona respectivă, invariabil mi-au venit în minte scandalurile mediatice legate de secuime, de faptul că refuză să vorbească în limba română etc. Păi hai să lămurim asta de la început. Comunitatea este formată majoritar din vorbitori de limbă maghiară, dar mie personal nu mi s-a întâmplat ca odată ce am salutat cu ”Bună ziua” să nu mi se răspundă în limba română. Că nu a fost ea cea mai bună versiune a limbii române este altceva, dar mereu a existat bună intenție. Din păcate la mine în Arad nu toată lumea care lucrează în domeniul ospitalității este capabilă să vorbească în altă limbă decât cea maternă. La un moment dat am mers să-mi cumpăr un langoș, chiar lângă Lacul Ursu este o terasă unde fac un langoș tare bun. Sistemul funcționează pe bază de comandă. Înaintea mea un domn a vorbit cu doamna din spatele tejghelei, în limba maghiară. Când comanda lui a fost gata, a fost chemat în ungurește. Pe mine m-a strigat în românește. Este evident că sunt interesați să facă bani și au învățat că pot face asta doar în timp, câștigând simpatia și încrederea turiștilor. Sincer nu am văzut nici urmă de naționalism acolo. Dacă ar fi să acuz pe cineva de șovinism, aceia ar fi politicienii și mass media, care instigă fie pentru audiență, fie pentru propriile interese.

În Sovata încă se construiește, se construiește mult și bine. Primăria a interzis comerțul stradal, le-a desființat chioșcurile și tarabele, obligând comercianții să-și desfășoare activitatea în interiorul vilelor sau spațiilor destinate comerțului. În timpul șederii mele acolo, am prins Festivalul Dovleacului, tarabele care se văd în majoritatea pozelor sunt destinate acestui eveniment.

De ce să mergi la Sovata? Dacă ești genul care caută liniștea și îți place să faci plimbări în natură, Sovata este pentru tine. Drumul Sării, construit din fonduri europene, este unul dintre punctele de atracție al stațiunii. Cu toate că Lacul Ursu este în centrul stațiunii, odată intrat în pădure, ai parte de liniștea și răcoarea pe care le întâlnești doar departe de oraș. Potecile sunt foarte bune, cu locuri de odihnă, marcate, hărți și semne de orientare sunt la tot pasul, la fel și toalete.

Odată pornit pe Drumul Sării, poți da un tur complet Lacului Ursu și să vizitezi Lacul Aluniș, Lacul Paraschiva, Lacul Verde și Lacul Roșu. Dintre toate, cel mai renumit este Lacul Ursu. Se spune că este cel mai mare lac helioterm din lume și că are cea mai mare concentrație salină de pe planetă. La suprafață, apa are o temperatură de 29°C iar la o adâncime de 1,5 metri, temperatura ajunge la 45°C. Nu am avut posibilitatea să verific asta, ștrandul a fost închis fiind extra sezon. În schimb am vizitat lacurile și Muntele de Sare, o formațiune ciudată, scoasă la iveală după retragerea apelor Mării Mediterane, care în tinerețea planetei spălau Ținutul Secuiesc.

Festivalul Dovleacului din ce m-am documentat pe internet, este un eveniment menit să prelungească sezonul estival. Are loc anual, la bază fiind o competiție de sculptat dovleci. Elevii școlilor din zonă au standuri în care expun dovlecii lor și trebuie să recunosc că am văzut foarte multă creativitate în acest domeniu. De altfel, festivalul debutează cu o paradă a elevilor, însoțiți de 3 husari care defilează prin stațiune. Evenimentul pare să fie foarte popular, toată lumea își decorează casele, pensiunile și restaurantele cu dovleci. Foarte tare! Mie mi-a plăcut și nu poți să nu apreciezi implicarea tuturor locuitorilor în acest eveniment.

Într-una din zile în care a plouat și vremea nu a fost favorabilă drumețiilor, am ales să mergem să vizităm salina de la Praid. Impresionantă prin mărime, nu ai cum să nu te întrebi cum au extras atât de multă sare de aici. Intrarea în mină se face tot la 30 de minute cu autobuzul, prețul unui bilet este de 50 de lei. Am înțeles că sunt și variante de abonament pentru mai multe zile, probabil este rentabil pentru cei care urmează tratamente pentru diferite afecțiuni respiratorii. Noi am stat cam două ore, timp în care am străbătut întreaga salină. Praid-ul ca stațiune nu se compară cu Sovata. Pare mai mult o comună minieră, nicidecum stațiunea cochetă care este Sovata. Ca o concluzie, nu aș merge la Praid decât în vizită, pentru salină. Distanța Dintre Sovata și Praid este de aproximativ 15 km. Chiar dacă nu ai mijloc de transport propriu, sunt suficiente mijloace de transport în comun care fac legătura.

Dacă ar fi să trag o concluzie asupra vacanței noastre la Sovata, pot spune cu sinceritate că a fost frumos. Nu poți rămâne indiferent la serviciile și ofertele de cazare, cel puțin în cazul nostru totul a fost la superlativ. Dacă voi mai merge în Sovata, nu știu, viața este destul de scurtă pentru a repeta o excursie, dar merită să încerci măcar odată să ajungi acolo. Recomand luna octombrie, dacă nu plouă, soarele de toamnă și cromatica pădurii te va inspira să faci fotografii frumoase și să rămâi cu amintiri memorabile de acolo.